Author: Archimandrite Touma Bitar
July 22, 2009
Grija Pastorala si Criza Puterii
Extrase dintr-o lucrare gasita pe 16 iulie, 2009 la site-ul ocl.org, cu o traducere neoficiala.
Introducere
În zona de influenta a Antiohiei, la ora actuală, există o confruntare, o criză de opinie, şi consecintele dureroase pot urma. Episcopii dintr’o eparhie care este condusa de un Patriarh sau un Mitropolit, ca o unitate administrativă ecleziastica, aceia sunt Episcopi peste un teritoriu şi un popor credincios, sau sunt ei Episcopi auxiliari?
Tradiţionala poziţie, în cadrul Episcopiei ecleziologice ortodoxe, face ca Episcopii dintr-o singura Eparhie sunt fraţi şi primatul Eparhiei mai întâi de toate, primul între egali, şi în al doilea rând, şeful unui consiliu local, guvernat de principii şi canoane, compusa de episcopii acelei Eparhii. Aceasta presupune că fiecare dintre ei supervizează un teritoriu şi un popor credincios.
În principiu, episcopii nu sunt titulari sau auxiliari, dependenti de mitropolit sau patriarh. Dar, evenimentele istorice au venit în ultimele ere, care au împărţit unii episcopi din teritoriile lor şi a turmelor pe care le deţineau … S-a sperat că episcopii exilati sau refugiati ar reveni la regiunile lor. Cu toate acestea … situatiile s-au înrăutăţit şi episcopii s-au găsit permanent exilati de la turmele lor … Cu trecerea timpului, aceasta a inaugurat consacrarea episcopilor titulari … care au devenit rapid ajutoare sau auxiliari, pentru unii dintre primatii reali din eparhii, dependenti de patriarh. Aceasta a dat naştere la un obicei neintenţionat, fără nici o bază ecleziologicala …
Cum să ieşim din această dilemă?
Răspunsul nu este uşor. Cu toate acestea, dacă am prezenta motivele pentru această criză, noi nu le găsim sa fie simplu de natura ecleziologica sau canonica, dar şi istorice, temperamentale şi psihologice … Nu este uşor pentru cei care au devenit obişnuiţi cu puterea exclusivă în eparhia lor, si de a lucra cu episcopii titulari, aproape ca si diaconi, de a avea parteneri la putere … Să spunem sincer: problema este o problema de putere! Puţini sunt pregătiţi sa lase din prerogativele lor! ..
Problema despre diaspora, în special în America de Nord, se află astăzi, în opinia noastră, baza problemei curente şi ce a adus la lumină divergenta intelectuala care a ramas mult timp ascunsa. Statutul oricarei biserici ortodoxe, inclusiv cea din Antiohia, nu este pe baze solide acolo, fie dintr-un punct de vedere ecleziologic sau canonic. Cu ce drept tinem noi Arhiepiscopia Antiohiana Nord-Americana dependenta de noi? Acea eparhie nu mai este la stadiul de infiintare si sa fie trimisa afara. Am ajutat-o în timpul începuturilor sale, dar acum este matura şi mai matura decat noi aici, în teologie, in invatare şi in organizare. Cu ce drept, apoi, se presupune că ar trebui sa fie ei în grija noastră? … Generaţii şi generaţii au crescut acolo de ani de zile şi persoanele dîn acele taramuri, au devenit americani. Noi facem asa pentru că există un patrimoniu sentimental, care ne leaga pe noi de ei si pe ei de noi, sau pentru că un sentiment naţionalist mai exista care ne leaga de ei si pe ei de noi? … In orice caz, aceasta nu are nici o legătură cu gandirea ecleziologica, si cu nici un obicei ecleziologic, care a venit la noi de la Apostoli şi Sfinţi. Astfel, teologia practica pe care o folosim în această problemă este defecta şi inaceptabila, dacă ar fi să fim echitabili şi corecti.
Şi ce este de spus despre tulburările canonice de acolo care au ajuns până la urechi?
Situaţia tuturor eparhiilor Ortodoxe dependente de Biserici Mame, in America de Nord, este necanonica. Acolo este o singura Biserica Ortodoxa pe acele taramuri, a căror situaţie este solidă şi canonica: Biserica Ortodoxă Americana (OCA). Aceasta singura, este independentă şi autocefala şi acest lucru este de-fapt, recunoscut de către altele Eparhii Ortodoxe. Recunoaşterea sa, formala sau implicita, de catre eparhiile dependente de biserici mame este clară, şi este o confirmare franca, că statutul acestor eparhii este necanonic şi subred. Daca aceste eparhii si bisericile mame de care ele depind ar fi logice cu ele insele, si în concordanţă cu crezul Ortodox ecleziologic şi canonic, si asta în adevăratul sens al cuvântului, apoi ele ar aparţine de OCA, sau cel puţin ar intra într-o înţelegere cu ea si criza spinoasa de prezenta Ortodoxă acolo, teologica şi canonica, s’ar termina. Cea mai simplă poziţie si cea mai solida este pentru noi sa lasam ortodoxia din America de Nord in pace şi sa o încurajam să-si organizeze singuri afacerile lor! Noi şi alte Biserici Mame, suntem cei care complicam afacerile lor!
Desigur, există cei care susţin că problema a diasporei este, într-o mare măsură, o problemă de sentimente naţionaliste … Dar dacă notiunea naţionalista devine mai importanta decat Biserica, atunci acesta este un eveniment periculos şi o abatere gravă, pentru că noi nu mai suntem o Biserica care poseda o credinţă, ci mai degrabă un grup de triburi. Adevărul e că Bisericile Mame tin la eparhiile lor din America de Nord, pentru că ele nu doresc să fie deposedate de prerogativele lor, de beneficiile lor, şi de puterea lor acolo. Problema banilor joacă un rol important în aceasta şi de asemenea si influenta politica şi ecleziala. Nimic din toate acestea nu are nici o legătură cu Biserica, în sensul exact al cuvântului, nici cu teologia sa, nici cu canoanele ei, nici cu grija pastorala pentru credinciosi, nici cu spiritualitatea ei.
Voi reveni la subiectul episcopilor si as spune ca cauza ascunsa in spatele acestei dezbateri, care se afla între cei care ţin la conceptul de titulari, episcopii auxiliary, şi cei care tin la conceptul de episcopi locali peste credinciosi cu un teritoriu, este de fapt mai mult în legătură cu pasiunile decat altceva. Este lupta pentru putere, în sensul lumesc, care se întâmplă, şi argumentele date sunt in functie de puterea si rolul de lider al fiecaruia implicat… Din acest motiv, este de sperat că interacţiunea dintre mitropolit cu episcopii, în cadrul unei singure eparhii, de oriunde ar fi, şi mai ales acum, în America de Nord, va fi în primul rând, bazata pe bunătate, dragoste, smerenie a inimii şi mărinimie. Problema episcopiei, care a fost mult timp în afara ecleziologiei veritabile, nu va fi rezolvată golind’o de continutul sau pastoral si accentuand numai titularitatea sa, şi nici batand cuiu canonic in perpetuitate, ci mai degrabă, avand Mitropolitul îmbrăţişând Episcopii ca fraţii şi cu Episcopii imbratisand Mitropolitul la fel … Modul de divizare, subjugand cu decizii de sus şi injosind semenii, nu este de nici un folos. Aceasta va crea numai alienate şi fracţii şi va conduce la schisma! … America Ortodoxa, nu accepta sa fie tratata în mod ruinător, asa cum suntem obişnuiţi aici, la noi! Dacă nu lasam egoismul şi mândria noastră pentru a construi fiecare cu bunătate şi generozitatea şi sa punem binele Bisericii, unitatea sa, si principiile teologice înainte de orice consideraţii personale, orice ar fi, apoi, si mai rău va veni!
Arhimandritul Touma Bitar
Staret la Manastirea Sf. Silouan Atonitul Douma, duminică 12 iulie 2009