Author: Alex. Nemoianu
May 10, 2009
Cel care tace este de acord
Existenta umana poate fi rezumata ca fiind un sir permanent de optiuni, de alegeri intre bine si rau, intre drept si nedrept.
Aceste optiuni, alegeri, sunt facute in valtoarea existentei zilnice, cu necazurile ei, cu suisurile si coborasurile ei, cu perioadele ei de plictiseala. Totusi nevoia de a face optiuni nu poate fi inlaturata, este un dat. In acest context este bine sa ne reamintim despre conditia omeneasca si ca este una cazuta si prin urmare imperfecta si inclinata sa faca greseli, unele de voie si altele fara de voie. Este iarasi bine sa ne aducem aminte ca toate injghebarile omenesti si toate alcatuirile omenesti sunt nedesavarsite, si ca singura cale sigura de a evita complicitatea la rau este de a fi intotdeauna de partea celor slabi si saraci.
Complexitatea acestei situatii este inca mai mare dat fiind faptul ca intamplarile vietii omenesti nu se pterec in vid sau “in principiu”; aceste intamplari sunt concrete si intotdeauna personale si, datorita acestor imprejurari, obligatia de a face optiuni este inca mai imediata. Prin urmare ar trebui sa fie limpede ca responsabilitatea acelor aflati in pozitia de a lua decizii care afecteaza un numar mare de persoane, cei care se falesc a fi “cei ce tuna si fulgera”, responsabilitatea lor este covarsitoare. Dar totodata aceasta nu inseamna ca responsabilitatea celor “de jos” nu exista, si mai vartos in clipele grele cand decizii importante trebuiesc luate.
Istoria are propria ei directie si nimeni nu ii poate schimba curgerea. Conducatorii si cei aflati “la putere” vor fi pomeniti ca “buni” numai in masura in care simt si urmeaza cursul istoriei. Conducatorii sau institutiile care isi inchipuie ca pot manipula “poporul” sau directia istorica sunt sortiti ca iute sa afle ca ei gandesc anapoda… In fapt, conducatorii si institutiile care incearca sa se opuna directiei istorice intotdeauna dispar ca un vis urat. Ceeace trebuie insa retinut este ca in momentele de criza, in momentele de “definitie”, toti cei care au o parere trebuie sa o rosteasca. Nu exista iertare pentru tacere!
Comunitatea Ortodoxa a Romanilor-Americani se afla in fata unui asemenea moment definitoriu. Dupa parerea mea este vorba de a alege intre dezvoltarea istorica a comunitatii pana azi, sau in a face un pas inapoi care, din nou dupa parerea mea, ar insemna o marginalizare rusinoasa. Cei care au o parere ar trebui sa o exprime si ar trebui sa nu uite ca ,”qui tacet consentit”, cel care tace este de acord.