Author: Alex. Nemoianu
November 10, 2010
Voi incepe cu o afirmatie a carei forma s-ar putea sa ofendeze pe unii. Nu asta a fost intentia mea si imi cer scuze daca voi fi ofendat pe cineva. Ramene un fapt ca in intelepciunea sa Dumnezeu a creat tot soiul de specii si creaturi. Cu toate sunt de folos si ajuta la promovarea frumusetii Creatiei dar, totusi, ele raman diferite si nu se cuvine a se incerca amestecarea lor. Ele trebuie sa ramaie ceeace sunt si ceeace este rostul lor.
Aceasta afirmatie se refera mai vartos la inutilul efort de a amesteca, de a “uni”: sau ce nume va fi fiind dat, Episcopia Ortodoxa Romana (”Vatra”) cu Arhiepiscopia Misionara (ROAA). Aceste doua trupuri, din perspectiva istorica, nu prea au nimica in comun. Episcopia “Vatra” este o institutie Americano-Canadiana, o institutie care mental si ca ratiune de a fi, apartine Lumii Noi; o institutie care functioneaza conform cu legile si regulile Lumii Noi, o institutie a Lumii Noi cu o istorie de peste un veac. Principalul scop al Episcopiei “Vatra” este de a propovadui Ortodoxia, intre cei care se intampla ca sunt de origine romana dar care TOTI sunt membrii si cetateni ai Lumii Noi; prin optiune cei nou veniti si prin nastere descendentii lor, din a doua, a treia,a patra si a cincea generatie, si de a propovadui Ortodoxia tuturor celora din Lumea Noua.
Arhiepiscopia Misionara(ROAA) a fost creata ca o unealta politica a regimului comunist roman. Ea ramane o unealta a Patriarhiei Romane si sefului ei statul roman. Poate ca unii dintre membrii ei vor fi cautat sa se schimbe dar in esenta, ca institutie, ROAA ramane o unealta politica a Romaniei, captiva cailor folosite de regimurile politice ale acelei nefericite tari. Aceasta pur si simplu este un fapt si nu este lipsa sa argumentezi in jurul lui.
In anii 90 ai veacului trecut s-a depus un efort de a stabili relatii normale intre cele doua entitati. Acest scop a fost atins. Membrii celor doua dioceze pot liturghisi impreuna si se afla in comuniune de Credinta si Taine. Aceasta este unitate Ortodoxa. Dar nu acesta era scopul Patriarhiei Romane, o institutie impovarata de saizeci de ani de complicitate activa cu regimul comunist si azi ajunsa o entitate cleptocrata. Scopul Patriarhiei Romane a fost si a ramas despre control administrativ si material: direct si total. In vremea din urma idea unei “uniri” administrative (care, repet, ar insemna nici mai mult si nici mai putin decat subordonarea neconditionata catre Patriarhia Romana,indiferent de ambalajul verbal folosit) a devenit o obsesie.
Daca in trecut am jignit membri cinstiti ai Comisiei de Dialog imi cer public iertare. Personal nu am nici o problema cu ei. Dar, dupa parerea mea, pentru unii din ei “unirea” (in fapt subordonarea) fata de Patriarhia cleptocrata a Romaniei, a devenit o obsesie si un scop in sine. Pentru a promova aceasta amestecare care este contra naturii, ei au devenit captivi unor concepte total ne-Ortodoxe si mai cu seama, etnocentrismului si veninosului sau fruct, filetismul. Dupa parerea lor cineva nu poate fi Ortodox daca nu este si Roman! O declaratie facuta la Constantinopol in 1872 raspicat spunea:..”1. Respingem si condamnam divizarea rasiala,adica,diferentierea dupa rasa…ca fiind potrivnica invataturilor evanghelice si sfintelor canoane lasate de sfintii parinti…2. In conformitate cu sfintele canoane declaram ca aceia care accepta asemenea divizare dupa rasa…sunt straini de Una Sfanta,soborniceasca si apostoliceasca Biserica si sunt in realitate schismatici.”“1.We reject and condemn racial division, that is, racial differences…as being contrary to the teaching of the Gospel and the holy canons of our blessed fathers… 2.In accordance with the holy canons, we proclaim that those who accept such divisions according to race…are foreign to the One, Holy, Catholic and Apostolic Church and are real schismatics.”
Nu este indoiala pentru mine ca unele dintre persoanele care azi promoveaza aceste aberatiuni spre a obtine “unirea”, adica subordonarea fata de Patrarhia cleptocrata Romana, au primit promisiuni material, iar unii au cazut victima maniei grandorii. Unii oameni sunt victimele uneia dintre cele mai cumplite ispite:confuzia dintre umilinta si mandrie. In plus, prea multi dintre promotorii “unirii” cu Patriarhia Romana au o dubioasa dispozitie catre secretism, obiceiul de a insulta sistematic pe cei de alta parere, si o generala lipsa de incredere in turma. Acestea raman probleme majore urmand a fi rezolvate in viitor. Acestor persoane nu le voi cere iertare nici azi si nici maine. Cu siguranta cauza principala a raului provocat de asa zisa “unire” apartine propagandei facute de Patriarhia Romana, faptului ca este subordonata statului roman, faptului ca se complace in megalomanie, ca se complace intr-un jalnic sovinism si in lacomie. In acest context este de amintit ca Patriarhia Romana nu a fost singura care a adoptat aceasta pozitie anacronica, de a considera ca Lumea Noua nu este “destul de matura”, pozitia de a cauta ca entitatile din Lumea Veche sa controleze Ortodoxia din Lumea Noua.
Dar iata ca din nou realitatea isi arata puterea vesnica. Marele aranjament Chambesy, planurile sale neo imperialiste, ideile sale despre control, neavenita sa atitudine de dispret superior, se prabuseste. Se prabuseste caci guvernul grec va fi fara mijloace si fara voia de a finanta aceste halucinatii despre un “imperiu elenistic”. Mai clar, guvernul grec a admis ceeace toti stiau: ca Patriarhia Ecumenica,”noua Roma, adica Patriarhia din Istanbul, este vorba goala, o mana de Greci traind intr-un oras turcesc gigantic. Acuma este vremea sa dam uitarii mandrie ranita si scenarii esuate. Este vremea sa uitam despre staruinta,incapatanare in greseala. Proiectul “unirii”, adica al subordonarii catre Patriarhia Romana, s-a dovedit gresit, intemeiat pe naivitate si el a esuat. Cum se spune, ar trebui sa devie “apa sub pod”.
Dar in acelasi timp, toti cei de credinta ortodoxa ar trebui sa ne inmultim efortul catre unitate Ortodoxa canonica in Lumea Noua, catre ridicarea Templului lui Dumnezeu in Lumea Noua unde toti am fi frati si frati de suflet. Biserica Ortodoxa a Americii, Biserica autocefala, reprezinta o excelenta oportunitate si un superb inceput.
Si sa nu gresim. Intr-un asemenea Templu, Arhiepiscopia Misionara Romana (ROAA) ar putea avea un loc; ca parte a Ortodoxiei din Lumea Noua si nu ca unealta dubioasa a Patriarhiei Romane.