Author: Preot Trist – Sad Priest
September 28, 2010
Unii preoti stabiliti aici dupa 1990 sunt intristati de impertinenta unora dintre colegi lor, mai ales a celor veniti din Romania intre 1950 si 1990, acelora care nu au uitat obiceiul de a colabora cu Guvernul roman, si in schimbul unor promisiuni, favori sau interese, ei lovesc in toate partile, in fratii lor- preoti si mai ales in cei pe care ii pastoresc. Faptul ca acum, dupa aproape 20 de ani de la “Revolutia” din 1989, acestui grup li s-a trezit dorinta de unire sub BOR (Patriarhia Romana), este dovada clara ca au asteptat momentul precis, cand notiunea de “Diaspora” si “Biserici Mame” este discutata in toata ortodoxia, ca sa apara si mai multi adepti de partea lor. Este grupul asa numitilor “sefi” in viitor, si se comporta ca si cum au ajuns in locurile promise deja in schimb pentru servicii facute. In Episcopia Vatra domnea linistea, si cu multi ani in urma, nimeni nu banuia de intentiile acestui grup strans dar linistit. De aceea s-au alaturat si preoti cu intentii onorabile si bune la Vatra Romaneasca, alegand-o ca sa nu mai trateze cu colegi obraznici si cu mult tupeu.
Prea multi dintre cei care sustin supunerea noastra sub BOR si indepartarea noastra de la OCA (Orthodox Church in America) folosec tactul acesta laic-pastoral care este specific unei singure categorii: Profitorii! Asa au reusit unii din tara sa ajunga pe cele mai inalte culmi “profesionale”, ale dictaturii vechi si celei actuale. Se vede de departe ca mai multi dintre voi ati uitat gramatica romana, ca folositi un limbaj de lemn si ca ati parasit tara cu multi ani in urma, lasand suferinta pe seama celor inconjurati de lanturile si chinurile comuniste. Unde ati stat cand romanii sufereau in tara? Ati primit “Green Cardul” si toate drepturile Statelor Unite, sub acoperisul Episcopiei Vatra. Daca va durea sufletul de romani, va intorceati spre a-i mangaia pe cei chinuiti macar prin vorbe sau, ati fi militat impotriva sistemului comunist chiar de aici. Dar nu. Ati preferat anonimatul, v-ati facut nevazuti si neauziti, v-ati asigurat sa va fie bine luand si dand informatii, si dintr-o data, dupa zeci de ani, v-a apucat dragostea de romani. A cazut sistemul comunist! Ati contribuit la suferinta poporului roman aici si acolo, si nimeni nu va arata cu degetul, si inca nu va este destul? Impertinenta voastra este coplesitoare! Este timpul sa va retrageti. Lasati-ne pe noi, preotii tineri, sa avem viitorul nostru aici, demn si cu cinste.
De ce nu ati invatat de la Preotii plecati in exil romanesc pana-n 1948? Ei si cei cu ei, au dat totul pentru a lupta impotriva comunismului instalat in tara lor de origina. Au scris in ziarele din exil, au vorbit la Vocea Americii si la Radio Europa Libera, au organizat eliberarea multor prizonieri politici din Romania prin influenta lor in tarile unde sau stabilit. Alti exilati au tinut drapelul tricolor sus, devenind mari in domeniile lor respective, si cand au avut oportunitatea, s-au folosit de pozitia lor sa promoveze eliberarea tarii de origine de sub jugul sovietic.
Din pacate, printre cei veniti in occident dupa instalarea comunismului in Romania si pana cel putin 1990 au fost si cei trimisi sau plecati cu consimtamantul guvernului si care au lucrat ca unelte ale BOR-ului si ale guvernului comunist roman impotriva romanilor americani/ canadieni care erau aici, majoritatea avand pozitii anti- comuniste. Timp ce exilatii si cei nascuti din primele generatii de romani aici se framantau cum sa ajute mai bine Romania, acesti trimisi, sau cei plecati cu consimtamantul guvernului roman, traiau foarte bine aici - merci. Lucrau aici cu salariile de aici, si de acolo, pentru “informatii” si “servicii facute”. Dupa 1990, cand toti aveau dreptul sa plece din Romania, nu numai cateva, stiti ce greu a fost la inceput pentru noi, cei plecati fara “pile”?
Ma intreb: “de unde atata durere la multi dintre cei veniti intre 1950 si 1990?” Stiti cati preoti noi veniti si familiile lor au suferit si inca mai sufera pe acest Continent nord american? Au parasit tara dupa asa numita “revolutie”, au luat Green Cardul foarte greu deoarece nu s-a mai aplica statul de “refugiat”, au lucrat la cele mai josnice treburi, si inca mai sufera consecintele acestei despartiri. Totusi, nici unul dintre acestia nu doreste intoarcerea spre dictatura veche sau actuala. Noi care am venit dupa 1990 fara “pile”, am ales drumul strainatatii, pentru ca, spre rusinea noastra, strainii sunt mai apropiati decat “ai tai” si ca aici Biserica e Biserica si nu e ca in Romania, unde Biserica e statul si statul e biserica. Acolo e destul sa fii baiatul sau nepotul, ruda sau recomandarea cuiva, si ai ajuns departe. E teribil, dar in Romania noastra e foarte greu sa ramai si om cinstit si om cu viitor. Pentru aceasta am plecat … si cred ca intelegeti…
Cine vrea sa fie inca cinstit, nu se amesteca aici cu Romania. A fi roman este una, si Romania e cu totul altceva. Au murdarit-o si o murdaresc in continuare foarte multi, a devenit o Romanie in doliu. Daca vrei s-o ajuti, ajut-o din afara, dintr-un loc imaculat, nemurdarit, unde poti chiar face ceva. Daca vrei sa murdaresti si aceasta oaza care a mai ramas din Episcopia Vatra, atunci da-i mai departe cu Bucurestiul, pe care il sustii atat de mult.
Cati romani din America ati ajutat, de cand au aterizat pe aeroport si pana astazi! Foarte multe familii vechi care au parasit tara si au suferit, ei au si ajutat. Cine a suferit, sufera mai departe cu cei care vin si astazi din Romania. Mizeria, coruptia si suferinta continua in tara, si multi oameni cinstiti inca pleaca. Acesti oameni au nevoie de ajutor, chiar cu o vorba buna si o paine. Daca nu-i ajutam pe cei de aici, cum sa-i ajutam pe cei de dincolo? Daca nu ne doare inima de cei de langa noi, ne doare de ceilalti care sunt departe? E numai fatada, lipsita de duh! E numai interes personal si minciuna! Asa a fost in tara si este si acum. Am parasit tara si pentru aceasta, dar o regasim aici in anumite persoane.
Am parasit coruptia. Dorim sa traim in adevar! Adevarul este aici! Ne-am regasit in acest loc, in aceasta tara, in Episcopia Vatra, si in acest loc divin, care este OCA. Am fi putut sa alegem sub BOR, alipindu-ne Arhiepiscopia lor aici, dar am vrut sa incepem din nou, fara influenta coruptiei din tara unde parohiile si pozitiile sunt cumparate si vandute. Am sacrificat prea mult sa ne gasim aici. Nu vrem sa ne mai murdarim! Nici nu acceptam ca altii, mai ales cei cu agende indoielnice, sa ne murdareasca! Lasati Episcopia Vatra sa creasca in pace, si asa cum ati gasit-o cand ati ales-o - facand parte din OCA! Din nou va cerem: “Lasati-ne pe noi, preotii mai tineri, sa avem viitorul nostru aici, demn si cu cinste.”