Author: Administrator
September 20, 2010
Au trecut trei luni de la Adunarea Episcopala a tuturor Ierarhilor Ortodocsi Canonici din America de Nord si America Centrala, tinuta la New York. Este important sa trecem in revista ce s-a intamplat pentru a putea examina implicatiile pentru Episcopia noastra Vatra- ROEA (Episcopia Ortodoxa Romana din America) o Dioceza a OCA-ului (Biserica Ortodoxa Americana), inainte de Congresul nostru Episcopesc 2010 din Cleveland.
Mult asteptata Adunare Episcopala din New York 2010 a venit si a plecat si nimic nu s-a schimbat - oare asa este? Patriarhiile din Lumea Veche cu Episcopii lor straini tot proclama ca ei vor sa ne “organizeze” (regimentare coloniala?) si sa “aiba grija de” (controleze?) “Diasporele” lor (noi?).
Noi, crestinii ortodocsi din America de Nord care propunem o biserica locala si independenta le raspundem: “Daca intr-adevar vreti sa ne ajutati, de ce nu opriti interventiile voastre straine, si lasati-ne sa ne organizam singuri intr’o Biserica Ortodoxa locala aici, in Statele Unite si Canada, care odata creata, o veti putea recunoaste oficial?Incercarile dinaintea Adunarii Episcopale de a minimaliza importanta OCA-ului (Biserica Ortodoxa Americana) si chiar sa o excluda de la sedintele din New York 2010, facute de cateva Patriarhii din Lumea Veche, au fost incurcate de catre Prelati cu experienta Nord-Americana care stiau ca astfel de miscare ar fi contra-productiva. Trebuie subliniat ca numai o parte din Bisericile Ortodoxe recunosc OCA-ul ca Biserica Ortodoxa Autocefala din America de Nord; dar totusi acestea reprezinta majoritatea credinciosilor din lume. În mod evident, aceste Patriarhii ale lumii vechi care doresc sa continue domnia lor peste Bisericile Ortodoxe din America de Nord, nu pot accepta Autocefalia OCA, deoarece aceasta ar însemna sa renunţe la pretenţiile lor peste eparhiile lor subalterne, Ariepiscopiile şi Mitropoliile lor de aici. În acelaşi timp, toţi Patriarhii lumii vechi susţin că doresc să ajute la crearea unei Biserici Ortodoxe unificata şi locala, aici. Pentru a contribui la procesare, Mitropolitul Jonah al OCA, a declarat public că va scufunda bucuros OCA într-o Autocefalie mai larga pe bază de o Biserica Ortodoxă Autocefala de aici, în care toate jurisdicţiile majore sa fie unificate, şi că el ar da chiar şi rolul de lider al Bisericii, dacă aşa ar fi necesar. Acest semn de umilinţă creştină a luat prin surprindere lumea ortodoxa, iar acum toţi trebuie să se ocupe de această nouă realitate.
Alte aspecte, de asemenea, au trebuit să fie luate în considerare de către înalţii Prelaţi pentru organizarea Adunării din New York. De exemplu, sunt aproape şaizeci de Ierarhi Ortodocsi avand parohii/ misiuni in America de Nord, care reprezintă al treilea mare Colegiu Episcopal din toată lumea ortodoxiei. Nimeni nu poate pretinde că a doua mare Biserica Ortodoxă din America de Nord (după GOAA-Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din America), nu există şi prin urmare, Ierarhii OCA au trebuit să fie inclusi in Adunarea Episcopala de la New York din 2010. OCA a fost cu adevărat elefantul din camera. Toti Ierarhii sai s-au aşezat împreună, la fel ca celelalte Biserici invitate. Aşa cum au intrat în sala de Adunare a devenit evident că, contingentul OCA a fost foarte mare şi apoi Mitropolitul Saliba în discursul său de susţinere la Adunarea spune că: “nici un episcop canonic nu trebuie să fie exclus din cadrul Adunării. Dacă ne împărtăşim de la aceeaşi masă euharistică, care este cea mai înaltă expresie a unităţii ortodoxe, nu putem lucra împreună în cadrul Comitetului Executiv ?”, a intrebat Mitropolitul, referindu-se la absenta Mitropolitului Jonah al OCA, cu privire la acest Comitet. Mesajul final care provine de la Adunarea Episcopală coordonată de către Preşedintele Arhiepiscopul Demetrios, a fost semnat de către toti cei 55 Ierarhi prezenti şi s-a intitulat: “Mesaj al Adunării Episcopale al Ierarhilor Ortodocsi Canonici din America de Nord şi America Centrală, Mai 26-28 2010, New York” o acceptare clară de către toti Ierarhii semnatari care arata ca Ierarhii OCA sunt, de asemenea “canonici”. Acest lucru a fost confirmat apoi prin prezenţa OCA la Sfânta Liturghie de închidere unde ierarhii s-au impartasit din acelaşi potir. Astfel, în loc de a contesta canonicitatea Ierarhilor din OCA cum au asteptat cativa, Adunarea episcopala în locul acesta, a confirmat-o prin acţiunile lor. În cazul în care s-a dovedit a fi prea dificil pentru a evita invitatia pentru OCA la Adunarea episcopala, prezenţa lor la Adunarea New York din 2010, a fost elocvenţa intrupata. OCA este o forţă majoră cu care trebuie lucrat şi nu mai poate fi evitată. Mergand înainte, foarte mult va depinde de taria de caracter si hotararea conducerii OCA-ului…
Un alt aspect important să se analizeze în ceea ce priveşte Adunarea episcopală este că nimeni nu a vorbit despre filetism la aceasta Adunare. Unele reuniuni pan-ortodoxe de început, au avut loc la Chambesy intre Patriarhatele lumii vechi, unde prelatii din America de Nord nu au fost macar invitaţi, au concluzionat că fiecare din bisericile din aşa-numita “Diaspora” trebuie să revină la Biserica lor Mama. Unele biserici au facut asa ceva si rezultatele sunt departe de a fi pozitive. Primul exemplu este ROCOR (Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Rusiei) care s-a supus Patriarhiei Moscovei, o miscare foarte diviziva cand s-a intamplat acum cativa ani, şi care continuă să fie chiar mai mult diviziva cu cat trece timpul. Astăzi, există un număr tot mai mare de ierarhi ROCOR ingrijorati care fac fata la un numar tot mai mare de parohii nemulţumite cu decizia de a se subjuga sub Moscova, si rebeliunea deschisa devine din nou o posibilitate reală. Cel mai recent semn de neîncredere între Patriarhia Moscovei şi ROCOR este evidenţiată în numirea ierarhului senior Ortodox Rus la Adunarea Episcopala. Având în vedere că Patriarhia Moscovei nu a avut nici un episcop în America de Nord şi că ROCOR a avut 9, ar fi fost “normal” ca pentru Ierarhul senior al ROCOR-ului Mitropolitul Ilarion, Canadian nascut, pentru a reprezenta Biserica Rusă la Adunarea Episcopala din New York si in continuare. Dar nu, Moscova a numit in loc, pe necunoscutul Arhiepiscop Iustinian din Tara veche, un ierarh care nu vorbeste engleza, care să reprezinte Biserica Rusă la Adunarea de la New York. Ce insultă la adresa ROCOR şi a Mitropolitului Ilarion, ca să nu vorbim de maniera grosolana de a pune la punct pe toti cei prezenţi la Adunarea Episcopala. Acest exemplu doar arata cât de rău merg lucrurile între ROCOR şi Patriarhia Moscovei. Nemulţumirea deschisa şi diviziunile au început deja. Al doilea exemplu este aşa-zisa unitatea între Belgrad şi Sârbii “liberi” de aici. După ani de negocieri infructuoase, Belgradul a declarat “unitate” între cele două grupuri si, fara explicatii, ierarhia al Sârbilor “liberi” s-a supus Belgradului, şi acest lucru fără acordul parohiilor sârbe “libere” şi a reprezentanţilor lor de aici. În practică, această “unitate” nu există; şi nefericirea aici devine din ce in ce mai mare, timp ce creste frustratia acolo in Belgrad. Astfel, nu a existat nici o menţiune privind reintregirea Bisericilor Mama, la Adunarea episcopala din New York din 2010. Noţiunea de protectie străina sau structuri autonome sub Patriarhatele din Lumea Veche nu au fost nici macar considerate de către mulţi participanţi. Se pare că avansurile străine de a controla Biserica noastra de aici, au căzut pe urechi surde şi că balonul filetistic s-a spart si este vazut de toti pentru ceea ce este; o tentativa de a apuca puterea facuta de catre Patriarhatele din Lumea Veche, ceva ce nu este acceptabil pentru o Biserica Nord Americana, care doreşte să creeze propriul viitor Autocefal unificat bazat pe propria sa istorie veche de 200 ani pe acest continent. Cu toate acestea, fiţi siguri că Patriarhatele din Lumea Veche, multi preferă sa ne aibe ca subalterni separati, mai degrabă, decât ca o biserica Autocefala unificata, asupra careia nu ar avea nici un control. Deci, noi, probabil, nu am văzut sfârşitul mutărilor strategice bizantine şi, în acest sens, cel puţin, noi trebuie să rămânem pozitivi în ceea ce priveşte rezultatul favorabil posibil al acestei adunări, dar trebuie să crească, de asemenea, vigilenţa noastra.
Revizuimd lista de participare a arhiereilor la Adunarea episcopala, de la New York din 2010, este util să reţineţi că multi dintre acesti Ierarhi sunt cetăţeni străini, probabil şi unii chiar deţin paşapoarte diplomatice străine. În mod evident, dacă acesti Ierarhi ari fi incoltiti, loialitatea lor ar fi de natură ca naţiunea lor de origine şi biserica de acolo, mai degrabă decât în Statele Unite/ Canada şi Biserica locală de aici. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că, în multe cazuri, bisericile din lumea veche, sunt strâns legate cu guvernele din lumea veche, dintre care multe tari platesc salarii clerului, astfel, eventual, conducand activităţile lor. În unele cazuri, acesti clerici, probabil, continua să acţioneze ca o extensie a guvernele lor in afacerilor straine/ diplomatie / afacerilor externe/ spionaj/ politie secreta/ etc., în aşa-numitele “diaspore”, adică Statele Unite/ Canada. Toate aceste intervenţii străine, sub pretextul de paternitate arhierească religioasa este prea mult pentru mulţi dintre noi aici de a înghiţi. Noi trebuie să subliniem faptul că istoria a dovedit că unele dintre aceste biserici străine, în trecut, au luat partea naţiunilor lor de origine, în detrimentul propriului nostru politic de aici, iar acest lucru s-ar putea întâmpla în viitor. Unii din familiile noastre au părăsit Biserica din cauza asta şi acest lucru nu ar trebui să se repete. Acest tip de comportament aparţine unui colonialism pe care l-am depăşit de mult timp şi dorim să-l lasam la trecut. Avem nevoie de o biserica de aici, condusa de oameni de aici, pentru oamenii de aici. Pe scurt, dorim o biserica locala, asa cum cer canoanele ortodoxe. Cu toata impartialitatea nu putem cere unui străin, platit dintr-o tara straina, care circulă pe un paşaport diplomatic străin, pentru a decide ce este mai bun pentru noi aici, în America de Nord! În mod evident, numai clerul din America de Nord şi laicii de aici ar trebui să participe în determinarea viitorului nostru ortodox din America de Nord. De ce sa riscam altceva cu ceva atât de preţios? Nu sunt destui americani / canadieni Episcopi Ortodocsi ca să deplaseze lucrurile în crearea bisericii noastre ortodoxe unita, locala de aici? Nu ar trebui ca aceasta sa fie discutata în cadrul următoarele Adunări episcopale din Statele Unite si Canada?
Biserica Ortodoxă există aici şi avem propriile noastre culturi, limbi şi tradiţii, care ne ajuta la modelarea brandului propriu al Ortodoxiei, la fel ca si societatea greacă marcheaza ortodoxia greacă, societatea rusă marchează ortodoxia rusă şi societatea românească marcheaza ortodoxia romaneasca, etc. Acest lucru dă Ortodoxiei estice o bogăţie în diversitate, care nu este la fel de răspândită în alte biserici şi religii. De exemplu, deşi Ortodoxia ne învaţă că, clericii şi mirenii formează împreună Biserica lui Hristos, sistemele noastre politice din America de Nord, cultura şi contextele sociale predispun la o participarea activă a laicilor în guvernarea Bisericii şi in administraţie decât există în Biserica greacă sau rusă de exemplu. De asemenea, organizaţii precum (OCL) sunt arme importante in Ortodoxia de aici. De exemplu OCL a fost utila pentru a ajuta organizarea Adunării episcopale de la New York din 2010 şi lucreaza la o strategie de forjare, astfel încât aceasta poate ajuta cel mai bine la cooperarea dintre clerici-laici în crearea Bisericii Ortodoxe Autocefale a tot cuprinzatoare de aici, după care multi tanjim. Amintiţi-vă, cea mai înaltă formă de unitate în Hristos exista deja în Biserica Ortodoxă din America de Nord, ca o mărturie a Adunarii Episcopale a Ierarhilor, impartind Euharistia la Sfanta Liturghie. Unitatea administrativă în forma unei Biserici Ortodoxe Autocefale aici care conţine toate jurisdicţiile, nu a ajuns încă aici, dar acesta este scopul multor clerici si laici ortodocsi din America de Nord şi deoarece acesta este un lucru bun, se va întâmpla în timp util, sub îndrumarea Duhului Sfânt. Între timp, putem fi recunoscători că la Adunarea Episcopala de la New York din 2010, chiar in ciuda tentativelor de a exclude OCA-ul, s-a realizat importanta de a accepta canonicitatea Ierarhilor OCA şi realitatea existenţei OCA în America de Nord, precum şi generarea unui cadru viabil pentru a trece mai departe. Trebuie să fim vigilenţi acum ca, comitetele Adunării episcopale să fie numite, sa fie opinii reprezentative pentru Statele Unite si Canada şi nu dorinţe străine. Numai în acest mod, o adevărata Biserica Ortodoxa de aici va vedea ziua.
Ce înseamnă toate acestea pentru o reînnoita şi acum perena dezbatere de dupa 1990, privind ROEA noastra (Episcopia Ortodoxa Romana din America) si abandonarea OCA-ului numai ca să acceptam subjugarea sub Patriarhia româna, alăturându-ne cu ei prin creatia lor de dupa al doilea război mondial, servila ROAA (Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America), dar aşa-numita de ei înşişi Biserica “autonoma” dar de fapt Biserica condusa de Bucuresti. Adunarea Episcopala de la New York 2010 unde aproape toti Episcopii avand parohii/ misiuni in America de Nord nu a mentionat filetismul ca o optiune posibila, chiar daca declaratiile din Chambesy voiau ca bisericiile de aici, din Lumea Noua, sa se intoarca inapoi sub “Bisericiile lor Mame” acolo, in Lumea Veche. Dupa Adunarea din New York este clar ca singurul drum inainte este crearea uneibiserici ortodoxe locale multi- jurisdictionala aici, asa cum cer si Canoanele. In acest context, ideia de a crea o noua Mitropolie Ortodoxa Romana in America de Nord, impreunand Vatra ROEA cu ROAA sub BOR, nu este la diapason cu ultimile desvoltari ortodoxe de aici. Această dezbatere ar trebui să fie acum terminata. Ar fi trebuit sa fie terminata chiar inainte de a incepe, deoarece abandonarea OCA-ului ca să ne alăturam Patriarhiei Române este ca lăsând prezentul şi viitorul în spate, astfel încât să putem trăi în trecut.
Negocierile din ultimii ani au arătat că ROAA şi Patriarhia Română nu sunt dispuse să răspundă în mod adecvat la cerintele noastre a procesului de “Due Diligence” (din care doar o parte din intrebari au fost trimise în mod corespunzător şi nu au răspuns complet nici la lista usoara). Este în acest proces, ca problemele contractuale şi financiare sa fie detaliate si explicate în totalitate. Aceasta este, de asemenea, o condiţie prealabilă pentru orice discuţie ulterioară privind structura organizatorică şi mecanismele viabile de control care ar fi necesare pentru a menţine Patriarhia Româna departe de intervenţii în Biserica de aici, ceva care aparent nu va fi garantat de ei. De fapt, se pare ca ultimile propuneri pentru noua Mitropolie nu mai subliniaza o “autonomie maximala” bazata pe o relatie canonica “cu” BOR, ci presupun o subjugare “sub” BOR.. In fact, it seems that the latest proposals regarding the new Metropolitanate no longer highlight a “maximal autonomy” based on a canonical relationship “with” BOR, but instead imply a subservience “under” BOR.
Ani multi de vorba şi inca nici o corecţie a recordului istoric fals care Patriarhia Română şi subalterna sa ROAA, continuă să răspândească, dovedeşte ca intenţiile lor sunt rele. Faptul că ei nu vor elibera ramasitele, care sunt încă în România, a primului nostru ierarh, Episcopul Moruşca, care a fost reţinut în România comunistă împotriva voinţei sale, arată că aceştia nu aleg să corecteze recordul istoric. De asemenea, ei refuză să recunoască colaborarea activă a acestora cu Guvernul Comunist Român, rolul lor de a submina Episcopia Vatra, sa nu pomenim de implicarea directă a acestora în a-l pune jos pe Arhiepiscopul Valerian. In plus, aceştia continuă să se prezinte ca moştenitori ai Episcopiei condusă de Episcopul Moruşca (acest an fiind al 77lea? Congres a lor?) , deşi cazurile juridice din 1950 au dovedit in instanta, că Episcopia noastră a fost mostenitoarea de drept, si ca eparhia lor a fost infiintata numai in timp pentru acele procese din anii 1950 pe care le-au pierdut. Cum indraznesc ei sa pretinda ceva care s-a dovedit a fi fals? Toate acestea şi multe altele spun că, 1990 a devenit 2010 şi ca intre timp, Ortodoxia din America de Nord a retrogradat modelele de organizare bazate pe filetism astfel cum au fost propuse iniţial de către Patriarhiile lumii vechi (inclusiv BOR), pe calea moarta, în favoarea a construi Biserica Ortodoxa Autocefala aici. În orice caz, Adunarea episcopala din 2010, New York, arată clar că multi Ierarhi nu se lasa încadrati in strategiile déjà folosite de Patriarhii lumii vechi de a încerca să ne oblige să fim slugarnici lor. Faptul că acest lucru nu a fost chiar menţionat la Adunarea din New York 2010, este dovada că această linie de raţionament nu mai este acceptabil aici şi că formarea, pana acum evaziva, de o Biserica Ortodoxa Autocefala aici care cuprinde toate jurisdicţiile străine, este obiectivul; nimic mai puţin.
Contrar afirmaţiilor şoptite, Adunarea episcopală a arătat că Ierarhii OCA sunt canonici şi, ca a doua regrupare cea mai mare Ortodoxa din America de Nord, cu un mare număr de Ierarhi repartizati pe acest continent, o forţă majoră pentru a fi socotita cu; una care nu poate fi ignorata. Desigur, Patriarhia Română, împreună cu alte Patriarhii ale lumii vechi, ar prefera dacă acest lucru nu ar fi fost cazul, cu toate acestea, aceasta este realitatea ortodoxa de astăzi din America de Nord. Ei trebuie să facă faţă acum cu ea.
În acest context, Patriarhiile vechi din lume trebuie să înveţe ce comportament este acceptabil, şi ceea ce nu este. De exemplu, era normal şi necesar ca istoria Ortodoxiei în America de Nord sa fie revizuita de către un ierarh la Adunarea Episcopala 2010. Nu ar fi fost mai bine pentru un prelat mai adecvat pentru a vorbi despre acest lucru, eventual un ierarh-american? Că Arhiepiscopul Nicolae, care reprezintă o minoritate de români nord-american ortodocsi a făcut acest lucru, a fost de aramă şi ironic, în special, deoarece el reprezintă Patriarhia Română aici, acea Biserica care a acţionat ca un instrument al guvernului Comunist Român dîn 1948 pana la cel puţin 1990. Bucureştiul a făcut totul pentru a discredita Episcopia noastra aici, în încercarea de a o prelua şi a transforma parohiile noastre in platforme politice pentru duşmanii nostri comunisti din războiul rece. Episcopia noastra Vatra, ROEA, este o Eparhie fondatoare al OCA şi reprezintă 75% din totalul de credinciosi ortodocsi romani din Nord America, iar Arhiepiscopul Nicolae, subalternul Bucurestiului vorbeşte la Adunarea Episcopale din New York şi nu Arhiepiscopul Nathaniel al ROEA? Mulţi dintre noi găsim aceasta insultător şi inacceptabil.
Din nou, chiar şi după 1990, interpretarea falsă Comunista a istoriei noastre româneşti de aici, nu a fost corectată de Patriarhia Romana de astazi si nici de crearea lor de aici - ROAA, condusa de Arhiepiscopul Nicolae. Cum îndrăznesc acesti străini şi reprezentanţi ai unora care au fost duşmani ai SUA şi Canada, să stea în picioare astăzi într-un loc public, cum a fost Adunarea Episcopala 2010 din New York, si sa ne spuna despre istoria noastră, interpretand rolul lor într-un mod complet fals. Ei nu au lucrat niciodata pentru crearea unei Biserici Ortodoxe Autocefale aici, doar au vrut sa ne aduca sub controlul lor străin. Şi clerul nostru din America de Nord a ascultat politicos …
Abandonul Episcopiei Vatra a OCA-ului si alăturarea sub Patriarhia Româna a fost şi este mandatul Arhiepiscopului Nicolae, şi continuă să fie un obiectiv al Patriarhiei Române, pentru motive suplimentare de astăzi. Tot ce trebuie să faceţi este să citiţi Apelul la Unitate al Patriarhului Romaniei postat pe acest site in 13 februarie 2010, să înţelegeti că reprezentantul lor aici, Arhiepiscopul Nicolae nu a avut nici un drept moral de a vorbi la Adunarea Episcopala. Din nefericire, Bucureştiul continuă să se joace cu noi. Să ne rugăm ca episcopii din America de Nord care s-au adunat la New York să înţeleagă pentru ce este acest joc, adica ca bisericiile straine sa mentina puteree politica si economica peste noi de aici in America de Nord. Noi dîn ROEA / OCA sa continuam să fim prudenti cu ei, şi sa rămânem credincioşi OCA-ului independent care sa aiba Ierarh suprem de aici si nu unul dintr-o tara straina.
Este clar ca autocefalia OCA-ului este o problema mare pentru bisericiile din Lumea Veche care inca vor sa ne stapaneasca aici, in Lumea Noua. De asemenea, este evident ca Mitropolitul OCA-ului Jonah este supus unui efort concentrat ca sa renunte la Autocefalia OCA. Ganditi-va ce ar fi daca Patriarhii din Lumea Veche, incepand cu Patriarhul Moscovei, ar incerca sa retraga autocefalia data OCA-ului in 1970. Cu ce drept? Ce ar fi trebuit sa faca OCA-ul ca sa merita o astfel de jignire, unica in istoria ortodoxiei? Nu, ar fi foarte greu, prea greu ca sa se vinda laicii ortodocsi de aici. Autocefalia unei biserici (cuvantul bisericesc care inseamna independenta) nu se poate retrage intrucat acea biserica nu ar fi “independenta”, ci intotdeauna “dependenta” de biserica care a dat autocefalia. Este un nonsens. Numai in caz de erezie s-ar putea vedea asa ceva, si chiar atunci numai cu consimtamantul tuturor bisericiilor ortodoxe. Deci ar fi mai simplu ca Mitropolitul Jonah sa renunta singur la Autocefalia acordata OCA-ului in 1970. Multe Biserici nu recunosc autocefalia OCA-ului si folosesc aceasta amenintarea ca: “ce a dat Moscova (autocefalia OCA-ului in 1970), Moscova poate retrage” - ceia ce este, dupa unora, fals. Altii spun ca: “numai Constantinopol poate sa dea autocefalia si atunci autocefalia OCA-ului nu este valabila”, dar istoria dovedeste ca alte biserici au dat-o in trecut si ramane valabila. Se pare ca in trecut, de multe ori, autocefalia s-a declarat si dupa aceia a fost ratificata de celalalte biserici ortodoxe; o procedura nu prea eleganta si care, in anumite cazuri, a durat foarte multi ani. Deci, se pare ca autocefalia se poate pierde numai daca acea Biserica autocefala o cere retrasa, sau daca face/ sustine lucruri contra Canoanele si credinta ortodoxa, ceia ce nu este cazul cu OCA. Aici, interesele politice si economice conduc Constantinopol si multe Patriarhii din Lumea Veche sa vrea disparitia OCA-ului ca o Biserica Autocefala. Sa ne rugam ca Mitropolitul Jonah sa nu cedeze la presiunile din lumea veche si sa continua lupta pentru statutul nostru de autocefalie inclusiva aici, si aceasta pentru viitorul ortodox ai copiilor nostri si ai toti Americanii si Canadienii.
In trecut, Mitropolitul Jonah a oferit ca autocefalia OCA sa fie scufundata intr-o Biserica autocefala Nord-Americana unde toate jurisdictiile de aici s-ar uni intr-o Patriarhie ortodoxa nord-americana a tot cuprinzatoare. Chiar acest gest este pus la indoiala de catre unii din OCA care spun ca autocefalia noastra nu este de negociat, si ca acelelante biserici aici, inclusiv Serbii, Antiochienii, Grecii, etc., ar trebui sa se alipeasca OCA-ului in formarea unei prezente mai inclusiva in America de Nord, si asta in biserica noastra autocefala existenta. De altfel, se pare ca exista suport foarte limitat in OCA pentru a renunta unilateral la autocefalia OCA ca sa se duca biserica sub Rusi sau sub Greci, intrucat nu este nimic de castigat facand aceasta. Desigur, renuntul ar insemna pierderea autocefaliei existente, in schimb pentru o speranta, cum ne spun Patriarhatele din Lumea Veche, ca o biserica autocefala mai inclusiva ar putea fi facuta aici, in viitor, cand (spun ei ca) suntem noi gata pentru asa ceva. Sunt ei serios? Aceste biserici din Lumea Veche ne-au tradat in trecut, fiindca scopul lor este sa ne controleze pe noi aici in viitor, cum ne-au controlat de acolo in trecut, spre binele lor si al guvernele lor respective. Daca istoria noastra cu aceste biserici din Lumea Veche este un barometru, sansele noastre de a obtine o astfel de biserica a tot cuprinzatoare in viitor ari dispare pentru totdeauna daca Patriarhiile din Lumea Veche s-ar acapara de autocefalia noastra OCA astazi. Mitropolitul nostru Jonah, Sinodul OCA, Consiliul Mitropolitan si Consiliu OCA tot-American, ar trebui sa stie ca chiar daca alte biserici nu recunosc autocefalia noastra, mentinand status quo este singurul garantat pentru o biserica nord-americana mai cuprinzatoare in viitor, nu numai pentru membrii OCA-ului da pentru toti credinciosi ortodocsi, prezenti si din viitor in America de Nord.
Sa ne rugam ca conducerea noastra nu va ceda la presiunile din lumea veche si va continua sa pastreze autocefalia noastra OCA, luptand pentru o biserica si mai inclusiva in viitor. Mentinand autocefalia OCA este singurul garantat pentru creerea unei patrarhii ortodoxe a tot cuprinzatoare nord americane, dorita de multi dintre noi. Renuntand la autocefalia OCA ar insemna renuntare la ideia de astfel de patriarhie in Lumea Noua. Este trist, dar istoria a dovedit ca Patriarhiile din Lumea Veche intotdeauna au facut ceia ce este in favoarea lor si ale guvernele lor straine, si nu ce este spre binele nostru aici, in Lumea Noua. Nimic nu s-a schimbat sa ne faca sa credem ca nu mai este asa. Din contra, daca ne bazam pe ultimile dezvoltari in Antiohia , Constantinopol, Moscova si Bucuresti, avem dovada ca nimic nu s-a schimbat; ei ne vor sub controlul lor… Punct. Si daca ar fi asa, am avea o situatie unde domina sau filetism sau biserica care nu este locala, condusa de un Prelat fara Sinod local. In ambele cazuri, aceasta ar insemna o situatie ne-canonica si, pe termen lung, sfarsitul Ortodoxiei Nord Americane. Nu putem lasa coruptia, interesele, si setea de putere, sa distruga viitorul Bisericii noastre ortodoxe si autocefale aici, in Lumea Noua. Ce s-a intamplat la Adunarea Episcopala din New York, unde canonicitatea Episcopii nostrii OCA a fost declarata in fapte, in ciuda vointei patriarhatele din Lumea Veche, ne lasa sa nadajduim ca Episcopii local de aici vor indruma biserica locala in viitor, si nu cei din tari straine. Asa sa fie.
In acest context nou, dezbaterea despre meritele Episcopiei Vatra sa plece din OCA si sa se uneasca cu ROAA sub Patriarhia Romana, este inlocuita acum cu dorinta multor ortodocsi din America de Nord, din toate grupurile entice si convertitii, de a institui o Patriarhie Nord-Americana a tot cuprinzatoare. Pe scurt, OCA autocefala, fiind singura biserica multi etnica cu eparhii etnice care se suprapun peste eparhii regionale, are o experienta unica, care este de mare folos in creerea acestei biserici a tot cuprinzatoare de maine. Rolul nostru, ca a doua regrupare etnica in OCA (dupa Rusii si inainte de Bulgarii si Albanezii) este sa ramanem fidel OCA-ului pentru a contribui la viitorul nostru comun bisericesc in America de Nord. Adunarea Episcopala din New York a fost un pas important in acea directie, si acum scopul nostru ar trebui sa fie viitorul bisericii noastre nord americane, lasand trecutul, inclusiv Patriarhia Romana, in trecut. Aceasta pentru viitorul ortodox ai copiilor nostri nord americani.