Author: Administrator
March 25, 2012
Problema unirii/fuzionarii intre ROEA/OCA (Episcopia Ortodoxa Romana din America - Vatra - condusa de IPS Nathaniel) si ROAA/BOR (Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din cele doua Americi condusa de IPS Nicolae) pe care toti o vrem daca are sens fiduciar, este repede redus la raspunsul intrebarii ‘sub care Biserica Ortodoxa s-ar face aceasta unire - OCA american sau BOR romanesc. Raspunsul nu ar trebui sa fie unul dat de noi pentru a ne beneficia pe noi insine, ci un raspuns dat de noi spre binele religios a copiilor nostrii aici. Sa lasam trecutul nostru in America de Nord, vechi de peste o suta de ani, sa ne indrumeze in luarea unei decizii corecta, rationala si nu numai emotionala, dat fiind natura emotiva a problemei.
Avem exemplu de primul val de romani ortodocsi din anii 1890 – 1920, care au construit biserici, devenite neincapatoare, dar care dupa 40 de ani incepusera sa se goleasca cand copii lor de aici refuzau viata ‘etnica’ traita in America de parintii lor. Atunci a venit al doilea val important de imigranti – cei de dupa 1948 si pana in anii 1950, si iarasi biserici neincapatoare si altele noi cladite. Aproape totul pe romaneste, numai ca multi copii nascuti aici nu mai vorbea limba materna, si bisericiile ‘facute pentru ei’ nu corespundeau cu nevoile lor, la fel ca dupa primul val. Iara si iara … biserici facute de primele doua valuri mari de imigranti romani ortodocsi si de copii lor erau mai goale in anii 1980, si noi cei lasati in urma sa ducem mai departe ne intrebam: ‘unde si cu ce am gresit?’… Si din nou un curent de aer proaspat, cu venirea al treilea val mare de imigranti, cei de dupa 1989. Suntem acum in faza de expansiune, dar in viitorul apropiat, cand majoritatea copiilor si nepotiilor vor fi integrati aici si nu vor mai vorbi romaneste, atunci sa ne tinem bine… din nou vom avea biserici goale. Iata problema de viitor care trebuie rezolvata astazi (maine fiind déjà prea tarziu). Deci, daca vrem un viitor ortodox aici pentru copii/nepotii nostri, sa alegem Biserica care corespunde cel mai bine nevoile lor religioase, si nu cea care ne sta bine noua.
In acest context, care Biserica poate raspunde mai bine nevoilor religioase copiilor/nepotiilor nostri americani, Biserica Americana de aici – OCA, sub care se afla Vatra noastra ROEA (cu majoritatea de parohii si credinciosi), sau Biserica Romana de acolo - BOR, sub care se afla ROAA? Pe de o parte ROEA, adica Vatra, este condusa mai mult dupa stilul american, fiind in OCA, administrata de oameni de aici, intr-o maniera obijnuita americanilor, in limba de aici si in romaneste. Nu este aceasta Biserica cea care raspunde mai bine nevoile celor veniti de mai multa vreme si copii/nepotii lor nascuti si crescuti aici, in plus de cei din casatorii mixte si convertiti? Pe de alta parte, este clar ca ROAA este condusa dupa stilul romanesc fiind in BOR, administrata de oameni de acolo, in limba de acolo, adica totul din Romania si ca in Romania. Nu este evident ca asta raspunde numai la nevoile celor veniti de curand (pana cand se integreaza si ei aici), mai putin copii/nepotii lor nascuti si crescuti aici, iar de convertiti si de cei din casatorii mixte nici nu pomenim?
Inaintasii nostri au inceput schimbarile spre integrarea noastra bisericeasca aici, incepand cu ruperea noastra din BOR si intrarea noastra in Mitropolia, eventuala OCA inceputa in 1960. Dar obiceiurile vechi tot sa repetau prea des si nevoile religioase a le copiilor si nepotiilor nu erau indeplinite. Oare, o episcopie romana in OCA, din ce in ce mai mult pe limba lor (engleza), administrata dupa obiceiurile de aici si nu de acolo, de oameni de aici si nu de acolo, nu ar avea mai multe sanse de a raspunde la nevoile religioase ale copiilor/ nepotiilor nostri, decat o episcopie supus BORului strain? Copii si nepotii imigrantilor romani au vorbit déjà de doua ori (anii 1940 si anii 1980) si au votat cu picioarele, refuzand viata in ghetto etnic, parasind ortodoxia condusa pe stilul din Romania, de catre oameni de acolo care printre care multi nu voiau sa se integreze in viata de aici, si totul in romaneste – o limba pe care acesti copii/ nepoti nu o mai cunosteau. Nu este timpul sa invatam din trecutul nostru? Oare cate generatii trebuie sa pierdem din bisericiile noastre aici inainte de a intelege ca copii/nepotii nostrii, nascuti aici, nu voi fi romani, ci american? Si daca ei nu vor vorbi romaneste, dar slujbele ramani in romaneste, si totul este administrat intr-o maniera straina lor, ei nu vor mai veni la biserica, si multi vor pierde si credinta ortodoxa! Nu uitati ca acum ne jucam cu viitorul lor religios – comoara cea mai mare primita dela inaintasii nostri. Daca nu luam decizii corecte astazi, multi din copii/nepotii nostrii nu vor mai crede in nimic, si va fi vina noastra … Deci, alegerea intre OCA si BOR trebuie facuta gandindu-ne la copii/ nepotii nostri.
Nu uitati ca un alt val de imigranti din Romania in America de Nord nu este la orizon. Europa de vest este acum prea aproape si ofera multe oportunitati pentru Romani… Asia creste prea repede… si atunci, noi de aici, nu mai putem gresi. Nu e mai bine sa pregatim viitorul ortodox al copiilor/ nepotiilor nostri dandu-le lor Biserica OCA, pe limba lor, dupa obiceiurile lor americane, condusa de oameni de aici cu care ei se inteleg? Episcopia noastra Romana in OCA poate evolua in pas cu nevoile lor pe drumul integrarii in viata nord americana. Foarte greu putem sa ne imaginam cum Episcopia noastra, daca ar fi supusa BOR-ului, ar putea raspunde la nevoile lor in viitor. Din aceste motive, trecutul nostru aici ne indica clar ca OCA este raspunsul pentru copii/ nepotii nostri, si nu BOR. Altceva inseamna egoism pentru prima generatie care poate s-ar simti bine scaldandu-se in trecut. Dar asta ar insemna si nepasare pentru generatiile viitoare nascute aici. Acum este timpul sa invatam din trecutul nostru pe acest continent, vechi de peste o suta de ani, si sa ne adaptam, parohie cu parohie, la nevoile de viitor pentru fiecare, stiind ca in OCA putem evolua la ritmul nostru, trecand din parohii etnice cu obiceiuri si stilul de acolo, la parohii ortodoxe Americane, cu obiceiuri si stilul de aici.
Noi, imigranti roman ortodocsi, si copii/ nepotii de acei imigranti, suntem astazi pus in fata alegerii intre ‘Biserica parintilor nostri’ si ‘Biserica copiilor nostri’. Iata un fenomen unic pentru cei care isi schimba tara definitiv – unde copii nascuti in aceste tari alese de parinti – au o noua patrie, unde totul este altfel: limba, cultura, stilul, traditia, etc. Daca vrem o viata ortodoxa pentru generatiile viitoare aici, in America de Nord, nu este OCA-ul de aici, cea mai buna alegere?