Author: Administrator
November 1, 2011
Vara aceasta, in Ziarul Lumina, Adrian N. Petcu ne spune ca Episcopul Policarp Morusca era “exilat in propria tara din … considerente politice… din 1939… si dupa 1945… politicul … îşi impunea hotărârile abuzive în organizarea şi funcţionarea Bisericii…” Destul de clar, raspicat si direct. Iata ca in 4 luni autorul isi schimba tonul. Intru-un articol din toamna 2011 in acelas ziar, Petcu ne anunta ca: “… în 1939 episcopul Policarp era reţinut în ţară din cauza intrigilor pornite din America… [si ca] au apărut probleme din cauza unor preoţi care, lipsiţi de responsabilitatea canonică, încercau să influenţeze conducerea episcopiei…” De ce aceasta schimbare radicala?
In ‘Ziarul Lumina’ din 9 iunie 2011, (ziarullumina.ro) un articol intitulat ‘Exilul episcopului Policarp Moruşca al Americii’ de Adrian N. Petcu afirma ca: “Episcopul Policarp Moruşca al Americii era exilat în propria ţară. Era exilat deoarece din 1939 … [si] din aceleaşi motive - considerente politice - după 1945, episcopul nu putea merge la românii [sai] din America… După 1939, episcopul a fost ţinut în ţară pentru că la un discurs ar fi făcut o aluzie la situaţia imorală în care se complăcea regele Carol al II-lea… După 1945, factorul politic se schimbase şi nu vedea cu ochi buni ca un om al vremurilor trecute să-i păstorească pe românii de peste Ocean. Astfel, … nu pentru prima dată … politicul… îşi impunea hotărârile abuzive în organizarea şi funcţionarea Bisericii…” Iata mai jos articolul lui Petcu din 9 iunie in intregime.
“Exilul episcopului Policarp Moruşca al Americii” de Adrian N. Petcu
Poate părea ciudat, dar episcopul Policarp Moruşca al Americii era exilat în propria ţară. Era exilat deoarece din 1939 nu i se mai permitea să-i păstorească pe cei primiţi la hirotonia întru arhiereu. Însă, aşa cum se întâmplase în 1939, din aceleaşi motive, după 1945, episcopul nu putea merge la românii din America. Aceleaşi considerente politice dirijau drumul episcopatului lui Policarp Moruşca. După 1939, episcopul a fost ţinut în ţară pentru că la un discurs ar fi făcut o aluzie la situaţia imorală în care se complăcea regele Carol al II-lea. Tot aşa cum se întâmplase în cazul mitropolitului Gurie al Basarabiei. După 1945, factorul politic se schimbase şi nu vedea cu ochi buni ca un om al vremurilor trecute să-i păstorească pe românii de peste Ocean. Astfel, Policarp arhiereul a rămas în exilul impus de politicul care nu pentru prima dată îşi impunea hotărârile abuzive în organizarea şi funcţionarea Bisericii. Episcopul Policarp a rămas în Craiova lui natală, a slujit în catedrala din Alba Iulia şi a vieţuit în Schitul “Sf. Ioan Botezătorul” ce domină capitala unirii. (Sursa: www.ziarullumina.ro9 iunie 2011.
In ‘Ziarul Lumina’ din 13 octombrie 2011, (ziarullumina.ro) un articol intitulat ‘Din corespondenta Episcopului Policarp catre pastoritii sai de peste ocean’ tot semnat de Adrian N. Petcu afirma ca: “Dincolo de probleme legate de autonomie din textul Statutului episcopiei, în 1939 episcopul Policarp era reţinut în ţară din cauza intrigilor pornite din America… A venit războiul, iar episcopul Policarp se pare că nu mai avea speranţă pentru o întoarcere grabnică în mijlocul credincioşilor săi. În America au apărut probleme din cauza unor preoţi care, lipsiţi de responsabilitatea canonică, încercau să influenţeze conducerea episcopiei. Despre astfel de lucruri vorbeşte episcopul Policarp într-o scrisoare … către consulul român din America: “Nu tot aşa neted pot răspunde în chestiunea vicariatului părintelui protoiereu Truţă… Dar este Sf. Sa subalternul dlui Ministru de Guvern Irimescu, încât prin Domnia sa cere vicariatul?… Cât Episcopia misionară îşi are titularul, ei se umblă în zadar pe alături. Căci Biserica îşi are legile sale, autonome”. Acesta este numai un fragment dintr-o scrisoare a eparhiotului american în care se arată încălcările statutare săvârşite de unii preoţi din America, lucruri care se vor accentua tot mai mult până spre instalarea comunismului la Bucureşti, când se va produce acea nefericită dezbinare spirituală a românilor de peste ocean.” Iata mai jos articolul lui Petcu din 13 octombrie in intregime.
“Din corespondenţa Episcopului Policarp către păstoriţii săi de peste ocean” de Adrian N. Petcu
Înfiinţarea Episcopiei românilor din America în 1934 întâmpinase multe greutăţi, atât pe noul continent, cât şi în ţară. Părea că prin alegerea unui episcop în 1935, în persoana arhimandritului Policarp Moruşca, problemele s-au rezolvat. Dincolo de probleme legate de autonomie din textul Statutului episcopiei, în 1939 episcopul Policarp era reţinut în ţară din cauza intrigilor pornite din America şi ajunse la urechile regelui Carol al II-lea. A venit războiul, iar episcopul Policarp se pare că nu mai avea speranţă pentru o întoarcere grabnică în mijlocul credincioşilor săi. În America au apărut probleme din cauza unor preoţi care, lipsiţi de responsabilitatea canonică, încercau să influenţeze conducerea episcopiei. Despre astfel de lucruri vorbeşte episcopul Policarp într-o scrisoare trimisă din Craiova sa natală la 28 ianuarie 1941 către consulul român din America: “Nu tot aşa neted pot răspunde în chestiunea vicariatului părintelui protoiereu Truţă. Deşi îl preţuiesc ca pe cel mai capabil preot de acolo… Dar este Sf. Sa subalternul dlui Ministru de Guvern Irimescu, încât prin Domnia sa cere vicariatul? Acum i-au cunoştinţă de acest fapt. De va fi ajuns propunerea dlui ministru la Sf. Sinod - nu ştiu. În şedinţa înaltei corporaţii nu s-a adus. Nici n-am fost încunoştiinţat despre zidirea unei “catedrale” la Cleveland, ştire venită pe altă cale [...]. Părintele Truţa ştie care este calea normată de art. 132 din Statut. Şi în temeiul acestuia l-am şi numit vicar, încă din toamna anului 1938. A renunţat însă. Şi când a fost invitat din nou în şedinţa plenară a Consiliului Episcopiei - a refuzat. Cât Episcopia misionară îşi are titularul ei se umblă în zadar pe alături. Căci Biserica îşi are legile sale, autonome”. Acesta este numai un fragment dintr-o scrisoare a eparhiotului american în care se arată încălcările statutare săvârşite de unii preoţi din America, lucruri care se vor accentua tot mai mult până spre instalarea comunismului la Bucureşti, când se va produce acea nefericită dezbinare spirituală a românilor de peste ocean. (Sursa: www.ziarullumina.ro) 13 octombrie 2011.
Ce s-a intamplat in capul autorului intre 9 iunie 2011 si 13 octombrie 2011? O schimbare de parere asa dramatica in acelas ziar dupa numai 4 luni, vorbind de lucruri intamplate acum 70 de ani in urma, si fara nici o explicatie, pare ciudat! In primul articol Adrian N. Petcu ne spune ca destinul Episcopului Policarp este in mana “politicul” romanesc si inainte si dupa 1945. In al doilea articol Petcu ne da de inteles ca, in primul rand, exista “…probleme legate de autonomie din textul Statutului episcopiei…” In al doilea rand autorul ne anunta ca “… în 1939 episcopul Policarp era reţinut în ţară din cauza intrigilor pornite din America…” In al treilea rand autorul aduce cuvantul ‘canonic’ in discutia: “În America au apărut probleme din cauza unor preoţi care, lipsiţi de responsabilitatea canonică, încercau să influenţeze conducerea episcopiei…” In al patrulea rand Pr. Trutza, liderul preotilor de la Vatra, este vizat cand intr-o scrisoare catre consulul roman din America Episcopul Policarp declara: “cât Episcopia misionară îşi are titularul, ei se umblă în zadar pe alături….” In al cincelea rand Petcu ne repeta vechea amenintare: “Acesta este numai un fragment dintr-o scrisoare … în care se arată încălcările statutare săvârşite de unii preoţi din America.” In al saselea rand Petcu ne spune ca aceste lucruri: “se vor accentua tot mai mult până spre instalarea comunismului la Bucureşti, când se va produce acea nefericită dezbinare spirituală a românilor de peste ocean.” Si acum intelegem “Schimbarea Radicala”.
Istoria trebuie urgent rescrisa, punand blama pe cei de la Vatra pentru “acea nefericită dezbinare spirituală a românilor de peste ocean” de dupa intrarea comunistilor la putere in Romania, si sa nu mai pomenim de “hotărârile abuzive în organizarea şi funcţionarea Bisericii…[impuse de politicul] ca sa putem acum justifica parasirea OCA-lui (Bisericii Ortodoxe Americane) si intrarea Vetrei sub BOR (Biserica Ortodoxa Romana) care inca este sub controlul politicului in Romania. Au ajuns unii sa incerce sa rescrie istoria ca sa-si justifice pozitiile de astazi. Trist … chiar foarte trist.