Author: Alex. Nemoianu
July 1, 2011
POLITICA “FAPTULUI IMPLINIT”
IN CONTEXTUL DIALOGULUI NOSTRU CU ROMANIA
Dupa parerea mea asa zisul “dialog” intre Episcopia “Vatra” si Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Americii(ROAA), (contraptia adusa in existenta de catre comunistii romani in anii cincizeci ai veacului trecut) este blocata sau, oricum, nici un fel de “progress” nu a fost anuntat de catre organele ce ar avea menirea sa faca asta.
Pana la un punct situatia este rezultatul argumentelor slabanoage si frivole aduse in favoarea subordonarii (”unirii”) sub Patriarhia Romana cleptocrata de catre “Comisia de Dialog’(JDC). “Dialogul” este blocat, deoarece contraptia comunista(ROAA) este incapabila sau potrivnica producerii unui document oficial privitor la afacerile ei financiare. Cauza, sau cauzele situatiei pot ridica orice fel de banuiala. Este posibil sa existe haos financiar, este posibil ca actvitati necurate sa aiba loc, este posibil ca salariile clerului care serveste contraptia sa fie platite de catre Statul Roman. Orice banuiala este cu putinta, asa cum ziceam, in lipsa unui document oficial.
In acelasi timp nefasta actiune de subordonare (”unire”!?) catre Patriarhia Romana cleptocrata continua “sub radar”,in ascuns. (Comunistii si toate subprodustele lor au fost si sunt infocati partizani ai cailor dubioase si tulburi.) In acest caz asistam la politica “faptului implinit”, o actiune care se doreste savarsita mai inainte ca cei afectati de ea sa aiba vreme sa riposteze sau sa o intoarca. Trebuie reamintit ca intre metodele politice politica faptului implinit este probabil cea mai necinstita. Este politica aranjamentelor pe sub masa, in afara ordinii legale existente si in afara supravegherii opiniei publice.
Tot soiul de servicii, in general comemorari de evenimente “istorice” dubioase, sunt savarsite in comun de clerici ai “Vetrei” si ai ROAA; tot soiul de declaratii sunt slobozite de clerici si laici cu slabe sau fara credentiale morale si care vorbesc in toate felurile.
In anume situatii este promovata o politica de proliferare a “misiunilor”. Numeroase “misiuni” sunt infiintate in locuri unde exista o parohie veche si respectat si intotdeauna daca acea parohie este nesovaielnica in sprijinul Ortodoxiei Americane. Noile “misiuni” sunt infiinate pentru a submina acele parohii. Intr-un caz, pentru a adauga insulta durerii, asemenea “misiuni” au fost, putem spune, concesionate unei singure familii!
Stam martori unei actiuni de ignorare a ordinii legale, a autoritatii ierarhului, a procedurilor firesti, a procedurilor legale si, dupa parerea mea, a bunului simt. Trebuie sa fim foarte raspicati!
Problema subordonarii catre Patriarhia Romana cleptocrata nu este una canonica. In aceasta privinta canoanele Ortodoxe sunt limpezi precum cristalul: toate diocezele trebuie sa se afle sub autoritatea unor ierarhi locali. Concepte ca “filetismul” si “etnocetrismul” sunt straine dogmelor ortodoxe.
Problema subordonarii este strict administrativa si deci de interes pentru toti credinciosii, cler si laici. Ca urmare, ar trebui dezbatuta de catre toti si fiecare, in chip deschis. Politica faptului implinit, a tainuirii, a secretismului, este semnul regimurilor si organizatilor care desconsidera atat legea cat si conditia de a te afla sub lege. Aceste politici sunt in stare antitetica la tot ce inseamna Lumea Noua!
Despre cenzura si secretism intr-un discurs vestit, la 27 Aprilie,1961,Presedintele John F. Kennedy spunea: “Insasi vorba “secret” este respingatoare intr-o societate libera si deschisa; iar noi, ca popor suntem constant si istoric opusi societatilor secrete si procedeelor secrete. Cu multa vreme in urma am decis ca practica ascunderii excesive si fara motiv a faptelor importante este cu mult mai periculoasa decat inconvenienta aratarii lor.” Aceste cuvinte sunt la fel de adevarate azi ca si acuma cincizeci de ani. Aceste vorbe arata exact situatia “dialogului” care cauta sa promoveze nefastul proiect al subordonarii (”unirii”?!) catre Patriarhia Romana cleptocrata.
Dupa ce tot decorul este inlaturat, problema subordonarii (”unirii”!?) catre Patriarhia Romana cleptocrata inseamna o optiune. Este o optiune intre opportunism politic si avantaj personal si intre fermitate morala si loialitate fata de Lumea Noua. Sub nici un motiv valorile morale nu ar trebui considerate produs care poate fi inlocuit.