Author: Alex. Nemoianu
May 18, 2011
ORI FACI CA MINE, ORI ITI VEZI DE DRUM
In Aprilie 2011 intre Patriarhia Romana si Patriarhia din Ierusalim a izbucnit un conflict deschis. Cauza conflictului o reprezinta constructia, de catre Patriarhia Romana, a unei Biserici romanesti in Tara Sfanta, la Ierihon.
La inceput Patriarhia din Ierusalim a cerut explicatii si apoi a argumentat ca asemenea locuri nu pot fi infiintate in ortodoxie decat cu binecuvantarea ierarhului local si ca asemenea institutii, cel putin in anume masura, trebuie sa se afle sub ascultarea aceluiasi ierarh local.
De fapt canoanele ortodoxe in mod limpede stipuleaza ca jurisdictiile ortodoxe sunt locale si ca la Locurile Sfinte aceasta autoritate este Patriarhia Ierusalimului. Autoritatea Patriarhiei Ierusalimului a fost recunoscuta ca atare inca din primele veacuri ale erei crestine si aceasta autoritate nu poate fi tagaduita de nimeni. Totusi Patriarhia Ortodoxa Romana a ales sa faca exact acest lucru: sa ignore canoanele, sa ignore traditia ortodoxa, sa ignore, dupa parerea mea, bunul simt. Sincer, aceasta atitudine a Patriarhiei Romane nu poate sa surprinda. Acesta a fost modus operandi al acestei institutii din 1948 incoace. Totusi cateva lucruri trebuie mentionate.
Intr-un soi de proclamatie, emisa in 12 Mai, 2011, Patriarhia Romana spunea ca “doreste reconcilierea”. Dupa aceasta afirmatie proclamatia continua zicand ca Patriarhia Ierusalimului este gresita(?!), ca ar fi existat o “intelegere nescrisa”(?!) intre Patriarhia Romana si cea a Ierusalimului, lucru pe care Patriarhia Ierusalimului il neaga, si asa mai departe. Proclamatia continua zicand cum ca prevederile canonice privind autoritatea ierarhului local pot fi ignorate caci, zice Patriarhia Romana, “canoanele nu sunt dogme ele sunt reguli ce pot fi ignorate daca este intelegere”(?!). In alte cuvinte, dupa Patriarhia Romana, canoanele ortodoxe ar trebui respectate doar atata vreme cat ele ar acomoda interesele Patriarhiei Romane intr-un anume moment istoric. “Ori faci ca mine, ori iti vezi de drum!”.
Dupa parerea mea aceasta atitudine nu este doar revoltatoare dar ea ar trebui sa fie un avertisment pentru toti aceia care mai cauta subordonare,”unire”,”maxima autonomie” sub Patriarhia Romana.
Daca Patriarhia Romana isi permite asemenea necuviinta cu Patriarhia din Ierusalim cine, intreg la minte, va crede ca aceiasi
Patriarhie va respecta o “intelegere” intocmita de “Comisia de Dialog”? Sa fim seriosi!