Author: Alex. Nemoianu
December 18, 2009
Despre Autocefalia Americana - o perspectiva istorica
In Ortodoxie, Autocefalia este situatia unei Biserici al carui Episcop cel dintai nu se raporteaza la un oricare alt Episcop. Bisericile Ortodoxe originale din Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim au fost urmarite de cele din Cypru si Georgia, si cam asa a ramas Ortodoxia pana la doilea milenniu. Atunci, Bisericile Autocefale mai noi au inceput sa apara, si ele marturiseau invatatura Ortodoxa fundamentala despre caracterul local al trupurilor canonice, expresia faptului ca Biserica este Trupul lui Hristos, totalitatea clerului si credinciosilor.
Era, de asemenea, recunoasterea faptului ca Trupul lui Hristos nu este o “teocratie”,asa cum spun unii, ci este totalitatea clerului si credinciosi, “poporul lui Dumnezeu”, chezasii credintei, uniti prin legatura dragostei; o legatura care sta impotriva oricarei forme de “teocratie”. (De fapt dictionarele au definit “teocratia” ca fiind,”o forma de guvernamant in care autoritatea se exercita prin cler”. Asemenea “teocratii” sunt Iran-ul si Statul Vatican si, in trecut, Tibetul. Trupul lui Hristos este orice, dar nu o forma de guvernamant, si in Biserica, niciodata autoritatea nu s-a facut prin cler, ci prin cler si credinciosi - intregul popor al Domnului.)
Primul “nou” trup autocefal a fost Patriarhia Bulgariei a carei autocefalie a fost recunoscuta de catre Scaunul din Constantinopol in veacul al X-lea. Aceasta a deschis procesul de a stabili trupuri autocefale locale in restul lumii:in Rusia,in Romania,in Serbia,in Cehia si finalmente in Lumea Noua.
Ramane un fapt istoric ca miscarile pentru autocefalie, fie din Rusia, fie din Romania, fie din Balcani sau oriunde in alta parte, au fost mereu opuse cu inversunare de catre Scaunul din Cosntantinopol si de jurisdictiile aflate sub controlul sau. Pana la un punct aceasta atitudine reactionara are o explicatie. Motivele au fost si au ramas in esenta, personale si politice. Scaunul din Constantinopol, care inca mai pretinde a fi un soi de “Vatican” ortodox (?!), nu poate accepta faptul ca a fost redus la o minuscula enclava greceasca in Turcia. Este o imagine falsa despre sine si o incercare aproape demna de mila de a actiona ca descendent al Imperiului Bizantin ; un imperiu care a incetat sa mai existe cu mai mult de cinci sute de ani in urma. In fapt asistam la un caz tipic de “anacronism”, de proiectare in trecut a unui concept si a unei ideologii contemporane, a nationalismului grecesc. Spre a dovedi cele spuse mai sus cazul Romaniei este ilustrativ.
Sinodul Romaniei a proclamat autocefalia Bisericii Romane in 1872. Abia in 1885 Scaunul din Constantinopol a recunoscut aceasta autocefalie, dar Patriarhia Romana a fost recunoscuta abia in 1925. Deci aceasta institutie este departe de a fi una antica. Chiar si asa, pentru a continua sa aiba un rol in jocul fanteziei Constantinopolului, Primatul Bisericii Romane, pana azi, trebuie sa poarte si titlul de “loctiitor al Scaunului Cesareei din Capadocia”. Acest titlu este foarte asemanator cu a fi numit, “loctiitor al Presedintelui Atlantidei”.
In asemenea context efortul de a crea un trup canonic autocefal in Lumea Noua este mare dar necesar. Intr-o maniera inteleapta si responsabila in 1970 Biserica Ortodoxa a Americii a fost proclamata. In acelasi an, in chip ireversibil, Episcopia Ortodoxa din America (”Vatra”) s-a unit trupului acum autocefal. Biserica Ortodoxa din America, autocefalia ei, a fost si este recunoscuta de catre Bisericile ortodoxe din: Rusia, Georgia, Bulgaria, Polonia si Pamanturile Cehiei si Slovacia. Autocefalia nu este recunoscuta, dar nu este nici opusa, de catre Bisericile Ortodoxe din: Antiohia, Serbia, Romania si Albania. Autocefalia americana este opusa de catre Scaunul Constantinopolului si de catre jurisdictiile grecesti: Grecia, Cipru si Ierusalim. Prin urmare Biserica Ortodoxa a Americii este recunoscuta de aproximativ 80% dintre Ortodocsii din lume, si este recunoscuta si nu opusa de catre 90% dintre ei. Daca aceasta nu inseamna majoritate covarsitoare ce ar putea sa insemne?
Este limpede deci ca miscarea catre autocefalie in America de Nord a fost naturala si istorica. Ceea ce s-a intamplat acuma cateva veacuri in Lumea Veche s-a intamplat in 1970 in Lumea Noua. Argumentele folosite impotriva miscarilor autocefale in trecut sunt folosit, vorba cu vorba, azi intr-o forma trista si neconvingatoare de manierism eclesiologic. Este jenant ca aceste “argumente”, folosite impotriva autocefaliei in Lumea Noua, sunt exclusiv etnocentrice si filetiste. Aceste “argumente” nu au putut opri miscarile spre autocefalie in Lumea Veche si ele nu vor putea sa opreasca, aceiasi miscare aici, in Lumea Noua.
Alexandru Nemoianu