Author: Arhiepiscopul (Archbishop) Nicolae
July 6, 2008
CUVANTAREA IPS NICOLAE, (ROAA Romana BOR)
CHICAGO 6 IULIE, 2008(transcriere neoficiala in Romaneste de video gasit la http://www.biserica.tv/play.php?vid=114
Inalt Prea Sfintiile Voastre, prea cuviosi, prea cucernici parinti, iubiti credinciosi,
Eu cred ca preotii si credinciosii de aici, din Chicago, din aceasta Catedrala, nu au gandit vreodata ca momentul sfintirii, va fi unul istoric, asa cum este acesta. Probabil, am sperat sa avem o Catedrala frumos impodobita, asa cum o vedeti, probabil am sperat sa avem un moment deosebit, sarbatoresc, cu ierarhi, preoti si credinciosi. Stiam ca va fi un moment istoric, pentru ca sfintirea unei biserici nu este un lucru intamplator, caci aceste ziduri, acum sfintite, vor fi martore a multor generatii de crestini ortodocsi. La acest Sfant Altar, nou sfintit, se va savarsi Sfanta Liturghie dupa cum a fost pecetluit pana la sfarsitul veacurilor si prin aceasta biserica vor trece si se vor inchina multi frati de-ai nostri, ceea ce este un moment istoric. Dar la acest moment istoric s-a adaugat acum momentul unirii romanilor ortodocsi, separati de mai bine de 60 de ani, de vitregia timpului, de vointa potrivnica a oamenilor, nicidecum din randuiala lui Dumnezeu.
Dumnezeu ingaduie si Dumnezeu trimite si vindecarea. A ingaduit Dumnezeu sa trecem prin aceasta perioada a istoriei, sa fim separati, sa ne privim cu suspiciune, in multi ani sa nu putem sa slujim la acelasi Sfant Altar, frati preoti romani. Toate acestea au trecut prin darul si binecuvantarea lui Dumnezeu si prin vindecarea acestei rani, aduse de Dumnezeu. In acest moment, cand am cerut trimiterea Duhului Sfant peste noi si peste aceasta biserica, cand am uns cu Sfantul si Marele Mir si am stropit cu aghiazma, zidurile bisericii, pictura si pe noi pe toti, in acest moment, cand am cerut trimiterea Duhului Sfant, asadar L-am primit noi, mai mult decat asteptam noi. Sfantul Pavel, spune in Epistola catre Galateni, ca :” roada duhului este pacea, dragostea, bucuria, indelunga rabdare, facerea de bine”. Le-am primit pe toate si am mai primit ceva, am mai primit, UNITATE.
Cei care ati ascultat rugaciunile de la sfintire, incepand de aseara, ati inteles ca, cu totii ne rugam sa primim darul Sfantului Duh; l-am primit pentru fiecare dintre noi si pentru aceasta biserica. Aceasta biserica de azi incolo este sfintita si imbraca haina de sarbatoare, dar am primit si darul unitatii noastre, unitatii romanilor ortodocsi de pe acest continent. Mantuitorul s-a rugat in gradina Ghetsimani, ca toti sa fim una, toti cei care ne revendicam uneori, fara sa stim ce facem de la Hristos si spunem ca purtam numele de crestin. Crestin inseamna uns, cum a fost Mantuitorul, crestin inseamna, cel care respecta poruncile Mantuitorului. Si in gradina Ghetsimani, Mantuitorul ne-a lasat testament si porunca, sa fim una! Nu una, administrativ, nu numai una administrativ, nu numai una intr-un mod exterior, ci una, spune Mantuitorul, precum El cu Tatal, este una. Unitatea noastra se refera la unitatea Sfintei Treimi si nu poate fi o unitate de ieri sau de azi. Este o unitate care tinde catre vesnicie si din aceasta clipa, incepem sa gustam si noi din vesnicie, caci gustam din unitate.
Iubiti credinciosi, sunt multe Catedrale ale romanilor pe acest Continent, au fost multe evenimente in viata noastra de care ne amintim. Catedrala aceasta, cu randuiala lui Dumnezeu, a devenit Catedrala unitatii romanilor. Catedrala aceasta, va ramane in istorie ca cea care a consfintit, prin trimiterea Duhului Sfant peste noi toti, ca unitatea romanilor s-a implinit. Dupa rugaciune, dupa stradanie, dupa multa osteneala, dupa mult timp petrecut in sedinte, unitatea s-a implinit. Mai departe, trebuie sa facem pasii spre unitatea reala, administrativa, organizatorica si aceasta se va implini tot cu rugaciune si cu darul lui Dumnezeu.
De acum incolo, vom pasi cu totii in bisericile fratilor nostri de la Vatra, nemaispunand ca sunt din Episcopia cealalta, ci ca suntem cu totii intr-o Mitropolie. Nu mai este biserica “cealalta”, este biserica noastra. De acum incolo, in Chicago, nu vor mai fi 3 biserici apartinand la doua jurisdictii, ci 3 biserici, apartinand romanilor si pentru asta se cuvine sa multumim Lui Dumnezeu, sa multumim Lui Dumnezeu pentru darul Sau, pentru binecuvantarea Lui, pentru aceasta vindecare a ranilor de peste 60 de ani. Se cuvine sa multumim Lui Dumnezeu si sa nu uitam acest moment, cand am fost impreuna, cand ne-am rugat impreuna, cand am sfintit aceasta Catedrala, cand am fost impreuna cu fratii nostri de la Vatra si cu ceilalti Episcopi si preoti din alte biserici ortodoxe de pe acest continent. Sa multumim celor prezenti, IPS Mitropoliti, Hristofor al Bisericii Ortodoxe Sarbe si IPS Nicolas al Mitropoliei Grecesti din Detroit.
Sa multumim in chip deosebit IPS Laurentiu, care ne-a adus in aceste zile, cuvant de imbarbatare, cuvand de salut al PF Parinte Daniel si al intregului Sfant Sinod si s-a ostenit sa faca inconjurul lumii la propriu, caci a mers in Australia peste Pacific si a venit la noi si se va intoarce in Romania, ca sa fie cu noi pentru acest moment al unitatii.
Multumim IPS Episcop Irineu si fratilor de la Vatra si le spunem:
” Bine ati venit acasa!”.
(Prea Sfintitul Irineu raspunde) –
” Eu am fost intotdeauna!”
(Inalt Prea Sfintitul Nicolae continua) –
Atunci sa spunem ca, bine i-ati adus acasa pe toti fratii!
Multumim dumneavoastra, tuturor, preoti, delegati la Congresul nostru, credinciosi din Chicago, care ati fost prezenti astazi la acasta slujba de sfintire a Catedralei si va rugam sa ramaneti cu noi la masa festiva, cei care doriti sa ramaneti cu noi acum, imediat, sa avem o poza, o amintire de la acest moment istoric, va rugam sa ramaneti cu noi si sa ne amintim de toti cei care s-au straduit pentru a impodobi aceasta Catedrala, i-ati auzit cititi in hrisov pe toti cei care au daruit bani, au daruit multa munca, mult timp, mult efort, incepand cu decembrie 2002 si pana in aceasta zi de iulie 2008. Ii vom aminti si la masa festiva si le vom oferi o mica recunostinta pentru toata dragostea si stradania si efortul lor. Din partea noastra este o mica recunostinta, recunostinta va fi in ceruri si recunostinta va fi rasplata Bunului Dumnezeu pentru dragostea si efortul lor. De acum incolo, sunteti toti pecetluiti in piciorul Sfintei Mese, asa cum v-am spus, numele dumneavoastra vor ramane acolo, de cate ori se va savarsi Sf. Liturghie, veti fi amintiti ca ctitori si binefacatori, cum auziti la Sf. Liturghie si ceea ce ati facut dumneavoastra in acesti putini ani, pentru noi, cei de acum, romani ortodocsi din Chicago, ati facut si pentru copiii dumneavoastra si pentru nepotii dumneavoastra si ei va vor pomeni si va vor fi recunoscatori pentru ca ati ridicat biserica ortodoxa romaneasca, aici in Chicago.
Multumim si tuturor oaspetilor nostri, tuturor celor care s-au straduit sa fie cu noi, reprezentantilor Romaniei, aici in Chicago si in Washington, o sa fie cu noi si la masa si le vom multumi din nou. Multumim tuturor si rugam pe Dumnezeu sa va binecuvanteze. Va veti aduce aminte de acest moment, de tot ceea ce ati vazut si ati auzit, dar mai ales va veti aduce aminte, de ceea ce va urma, deci fiecare dintre dumneavoastra, barbat, femeie sau copil, veti putea intra acum prin Sfantul Altar, va veti putea inchina si saruta Sfanta Masa, sa rostiti o rugaciune pentru dumneavoastra, pentru cei trecuti la Domnul, pentru cei din viata, dragi ai dumneavoastra, va veti aduce aminte ca ati pasit in Sfantul Altar si v-ati inchinat si ati sarutat Sfanta Masa si Sfanta Evanghelie, sa nu uitati acest moment. Cand veti auzi de sfintirea unei biserici, sa nu uitati ca veti mai avea o sansa sa pasiti in Sfantul Altar si daca tot pasim in Sfantul Altar, in Sfanta Sfintelor, cum ati auzit ca este asemanata in rugaciunile de la sfintire, sa ne apropiem de sfintenie, cu frica si cu dragoste si Dumnezeu se va lasa atins si noi vom primi cu totii sfintenia Lui Dumnezeu.
Dumnezeu sa va rasplateasca, Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va daruiasca pacea si dragostea Sa si bucuria Sa!
…
IPS Nicolae
6 iulie, 2008.