Author: Alex. C. Popescu
May 10, 2008Prea Fericirea Voastra Mitropolitul Herman, Eminentele Voastre, Membri din Sfantul Sinod al OCA,,
Episcopia noastra Ortodoxa Romana din America este in prezent sub atac, atat din exterior cat si din interior. Dialogul periculos care dureaza de mai multi ani, dintre reprezentantii Episcopiei noastre (care este sub Biserica Ortodoxa din America -OCA) si reprezentantii Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America (care este sub Patriarhia Romana), a culminat cu intalnirea la nivel inalt din Februarie 2008 la Bucuresti, Romania, gazduita de Patriarhia Romana. De asemenea, nu intotdeauna incepute in acest mod, multe din aceste discutii au ajuns sa fie despre unirea Episcopiei noastre cu controversata Arhiepiscopie, aflata sub Patriarhia Romana, si noi sa rupem acoperirea canonica pe care o avem de la OCA. Episcopia noastra merge in jos, pe un taram foarte alunecos, spre subjugarea sub Bucuresti. Am adresat specific, punct cu punct ingrijorarile cu privire la acest subiect, in scrisoarea mea din 10 Aprilie 2008 catre Arhiepiscopul Nathaniel si cei 5 membri ai Comisiei de Dialog (Pr. Lazar, Pr. Grama, Pr. Pacurar, Pr. Mitescu, Pr. Rosco). M-am referit la 3 documente: “Declaratia Comuna”, “Referitor la Dialogul cu Patriarhia Romana”, care se gasesc amandoua pe site-ul Episcopiei noastre si cel de-al treilea document: “Scrisoarea Patriarhului Daniel catre Arhiepiscopul Nicolae”, care se gaseste pe site-ul Arhiepiscopiei Romane.
De fapt, Comisia noastra de Dialog a avut un mandat specific pentru calatoria la Bucuresti din Februarie 2008, adica sa discute doar despre corectarea istoriei, sustinuta de Patriarhia Romana si filiala ei locala si subordonata, adica Arhiepiscopia Romana, si asta de aproape 60 de ani. Ar trebui sa ne amintim ca dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania a devenit un stat comunist, care s-a interferat in afacerile bisericii , atat din tara cat si din afara tarii, asa cum chiar si astazi este admis de catre Conducatorii Bisericii Romane. Pentru aceste motive, Episcopia noastra a rupt toate legaturile cu Biserica Ortodoxa Romana si niciodata nu a avut relatii cu noile lor creatii bisericesti de dupa al doilea razboi mondial, adica Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America. La intrunirea de la Bucuresti, Comisia noastra de dialog, nu a tinut cont de mandatul sau. Intr-adevar, referirea Episcopiei a fost justificata, ca ce au facut dupa al doilea razboi mondial este mentionat in “Declaratia Comuna”, dar Comisia noastra de asemenea, a agreat cu declaratia privitoare la iertarea reciproca, unde Episcopia noastra cere iertare Bucurestiului. Cu ce au gresit inaintasii nostri? Poate ar trebui sa cerem iertare pentru ca am existat, si ei au putut persecuta preotii si familiile noastre. Aceasta logica a devenit nu numai prosteasca dar si perculoasa… Este clar ca Comisia de Dialog si-a depasit mandatul sau, cand s-a referit la o dorinta sincera de realizare a unitatii dintre Episcopia noastra si cu Arhiepiscopia aflata sub Patriarhia Romana. A cui dorinta este aceasta? Episcopia noastra a spus oficial, exact contrariul. Astfel, Comisia noastra in mod cert, nu a avut mandatul ca sa afirme “dorinta noastra”, fara ca sa o stie si fara permisiunea de a declara aceasta, chiar daca ar fi stiut. De asemenea Constitutia noastra spune ca Episcopia noastra, este sub autoritatea canonica a OCA si deci, Comisia noastra contravine acum si Constitutia noastra. Aceasta Comisie ar trebui desfiintata.Scrisoarea din 11 Martie 2008, de la Patriarhul Romaniei, Daniel, catre subordonatul sau, Arhiepiscopul Nicolae din Arhiepiscopia Americana, dovedeste ca Patriarhia isi alege citatele cu grija si apoi le modifica dupa nevoie. Declaratia Comuna spune un lucru, iar scrisoarea din 11 Martie spune altceva. Aceasta este clar, duplicitate in plina actiune. De asemenea, Bucurestiul i-a ordonat Arhiepiscopului Nicolae sa integreze cativa preoti nemultumiti sub Arhiepiscopia lui, astfel sfidand Autonomia lui de a da acoperire canonica preotilor pe care el i-a ales sa-i acopere. Si, caracteristic Bucrestiului, stilul balcanic de santaj este folosit sa spuna ca, daca Arhiepiscopul Nicolae nu va accepta acesti preoti sub acoperirea sa cononica, ei vor fi recunoscuti sub un nou Exarhat care va avea acoperire canonica direct de la Bucuresti, sfaramand astfel complet Autonomia teritoriala a Arhiepiscopiei, care i-a fost data de ei, cel putin de la schimbarile Constitutiei lor din 1974. Dand legitimitate noului Exarhat, este de asemenea o amenintare pentru noi, adica daca nu ne grabim sa ne unim sub Bucuresti, noul Exarhat var fi sigur deschis si va atrage preoti si parohii si din Episcopia noastra. Acesta este un santaj clar si la ce sa ne asteptam, daca noi ne lasam singuri sa alunecam sub legea Bucurestiului. Cineva poate sa intrebe, ce spera Comisia noastra de Dialog sa dobandeasca din aceste discutii cu Patriarhia Romana si subalterna ei regionala, Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America. Singurul raspuns legitim ar putea fi, Autonomia totala, oferita de Bucuresti. Dar acum, scrisoarea din 11 Martie din 2008, dovedeste ca Patriarhia Romana nu respecta Autonomia, care a fost deja data catre Arhiepiscopia ei. Documentul de Autonomie care este datat 1974, poate fi gasit pe site-ul Arhiepiscopiei si se citeste foarte frumos. Putem noi sa ne asteptam la un tratament mai bun? Clar ca nu. Scrisoarea din 11 Martie 2008 dovedeste ca orice contract de Autonomie semnat de Bucuresti, este fara valoare. De asemenea, sa ne amintim ca daca acest contract de Autonomie nu este respectat, acolo nu este curte de Curte de Apel. Singura autoritate bisericeasca mai inalta decat Patriarhia Romana este Patriarhia Ecumenica, dar ei nu se vor implica in ceva ce ei vor considera ca este, o afacere interna. De asemenea nici o Curte Civila, nu va admite un asemenea caz. Astfel, cand Autonomia oferita de Bucuresti nu este respectata, noi nu avem unde sa mergem sa o contestam sau sa o apelam. In acest context, noi putem pierde totul, renuntand la independenta noastra relativa pe care o avem in OCA, si nu vom avea nimic de castigat daca ne subjugam singuri sub Patriarhia Romana. Daca noi putem pierde totul si nu avem nimic de castigat, de ce trebuie noi sa continuam acest Dialog? De ce chiar luam in considerare aceasta? De ajuns! Comisia noastra de Dialog ar fi trebuit sa aminteasca problemele de aducere a ramasitelor Episcopului Policarp Morusca la Cimitirul de la Vatra in Grass Lakes, Michigan, dar nu a fost facuta nici o mentiune despre aceasta in discutia avuta cu Bucurestiul. Aceasta nu ar trebui sa ne surprinda, in maniera lor tipic necinstita, Bucurestiul poate ar fi “promis” sa returneze ramasitele Episcopului Policarp la Vatra, cu conditia ca ne vom uni sub Bucuresti. Oare ei cred cu adevarat, ca noi vom vinde viitorul copiilor nostri pentru ramasitele Episcopului Policarp? Dat fiind faptul ca negociem cu ei in pofida scrisorilor din 11 Martie, ei ar putea crede ca noi suntem chiar asa de creduli!Este clar ca Biserica Ortodoxa Romana a fost folosita ca o unealta a Guvernului Roman. Aceasta a fost chiar confirmata de actualii Conducatori ai Bisericii Ortodoxe Romane. Ce garantii credibile avem noi ca aceasta nu se va mai intampla si ca ei vor respecta orice viitoare Autonomie data? Din nefericire, noi avem dovada contrariului, intrucat scrisoarea din 11 Martie dovedeste ca Bucurestiul nu respecta nici o Autononomie pe care o da. Astfel, de ce sa riscam ca Biserica noastra locala sa devina o marioneta a unui Guvern strain, unde astazi conducatorii Bisericii noastre sunt de aici si sunt impartiali. Astfel, daca noi vom alege sa subjugam Biserica noastra si pe noi insine, sub Bucuresti, noi putem deasemenea, sa compromitem loialitatea noastra catre USA sau Canada. Deci, de ce oare noi luam in considerare aceasta ilogica si periculoasa mutare, de a parasi biserica locala si independenta, pentru a ne subjuga singuri sub o biserica care controleaza si care singura a permis sa fie o unealta in mana unui Guvern strain. De ce sa riscam sa creem o potentiala situatie de tradare? Avem noi nevoie de asta?Ar fi interesant de stiut ce tine Comisia noastra de Dialog sa mearga inainte fara un mandat si in ciuda scopului fara sens, continuand sa negocieze cu cei ale caror promisiuni si contracte scrise au fost dovedite a fi fara valoare. De fapt, fiecare membru al comisiei ar trebui sa fie intrebat individual sa raspunda la aceasta intrebare: “Crezi tu, sincer ca chiar daca putem negocia un contract “acceptabil” de Autonomie, Patriarhia Romana il va respecta, chiar cand ceva nu este pe placul lor? Daca raspunsul acestul membru va fi “Da”, apoi intreaba-l: “Cum poti tu sa spui asa ceva cand Autonomia Arhiepiscopiei a fost nerespectata, lucru aratat in scrisoarea din 11 Martie de la Patriarhul Roman catre Arhiepiscopul Nicolae?” De acolo nu poate fi raspuns credibil la aceasta, iar membrul ar trebui sa agreeze logic cu incetarea oricaror discutii viitoare cu reprezentantii Bucurestiului. Daca raspunsul membrului este “Nu”, la intrebarea originala, atunci spune: “In acest caz nu ai absolut nimic sa discuti mai departe cu reprezentantii Bucurestiului”. De fapt, stiind ce s-a intamplat, acesti membri ar trebui sa ne spuna noua, de ce noi nu ar trebui sa fim sub legea Bucurestiului, si nu invers. Curios, dar nu acesta este cazul…De ce aceasta intrebare de a ne subjuga singuri sub Patriarhia Romana, se repeta? Cine oare impinge acest dialog? Asa cum am propus in Iulie 2007 la sedinta Consiliului Episcopesc, este timpul sa deschidem dosarele de la securitate a clerului din Episcopia noastra. In acest caz noi putem vedea daca “dorinta”de unitate sub Biserica mama, este o ideee sustinuta de aceiasi cativa oameni, care au fost trimisi in afara Romaniei sa controleze “opinia publica” de aici, si sa raporteze inapoi catre aceia care aproape au distrus o tara pe o perioada de 50 de ani? Cine are ceva de castigat daca ne trimite pe noi inapoi, in loc sa ne lase sa mergem inainte aici? De ce trebuie noi sa parasim sanul OCA, care este bazata aici si care niciodata nu ne-a obligat sa facem nimic impotriva dorintei noastre, ea care reprezinta viitorul nostru; pentru a ne uni cu Biserica Orodoxa Romana, care reprezinta trecutul nostru, care este bazat acolo si care a fost sub piciorul unui Guvern strain, asta fiind confirmata chiar si astazi de Conducatorii Bisericii Romane. De ce trebuie noi sa vorbim despre ceva care este evident gresit? De ce trebuie sa ne pierdem timpul nostrul, luand in considerare ceea ce este ilogic?
In orice caz, se pare ca noi trebuie sa luam amenintarea asta foarte serios, intr-adevar. Intai, orice discutie privitoare la schimbarea acoperirii canonice implica o schimbare in Constitutia noastra, asa cum acel document a declarat clar ca, Episcopia noastra este sub jurisdictia si autoritatea canonica a Bisericii OCA. Astfel, de la o perspectiva legala, o schimbare in Constitutie poate fi facuta , doar de o Adunare Generala Extraordinara, de fapt un Congres Extraordinar, chemat specific pentru aceasta intentie, si o majoritate de 2/3 este necesara in aceasta sedinta, pentru a putea trece o schimbare a Constitutiei. Chemarea la o astfel de intrunire, poate fi facuta ori de Consiliul Episcopesc, ori de 1/3 din delegatii Congresului Episcopesc. Cancelaria Episcopiei trebuie sa fie informata de orice amendamente propuse in Constitutie, cu cel putin 120 de zile inaintea datei Congresului Extraordinar.
Chiar daca Constitutia Episcopiei este schimbata, este indoielnic daca anumite Parohii sau Misiuni sunt obligate de a accepta aceste schimbari. De fapt aceasta poate fi argumentata ca, o schimbare in supunerea canonica a Episcopiei, lasa toate misiunele si parohiile in pozitia de alege intre OCA si Episcopia schimbata. Intrebarea devine apoi, una de decidere, daca supunerea canonica a fiecarei misiuni/parohii, este mai puternica catre Episcopie sau OCA. Nu este deloc o intrebare usoara… O alta problema care va trebui sa fie decisa, va fi daca acest tip de schimbare asa de dramatica a Constitutiei ar insemna ca Constitutia nu va mai putea fi o unealta valida ca sa oblige o misiune sau o parohie sa ramana in interiorul Episcopiei, daca majoritatea membrilor acestor misiuni sau parohii, vor alege sa nu mai fie, la Adunarea Generala Extraordinara a lor. Nu se va putea de asemenea argumenta aceasta, ca oricare schimbare de acest fel inseamna ca Episcopia insasi va nerespecta pozitia sa catre misiunile/parohiile ei, marea majoritate care s-au alaturat Episcopiei sau care s-au format dupa anii 1950. De fapt, acele specifice misiuni sau parohii au ales sa fie in aceasta Episcopie, stiind ca aceasta nu era afiliata cu Patriarhia Bucurestiului. Ele puteau sa aleaga Arhiepiscopia, creata in anii 1950 si care este sub Patriarhia Romana, dar majoritatea a ales Episcopia noastra. Daca Episcopia noastra merge sub Patriarhia Romana, se va putea apoi fi argumentat prin aceasta ca, prima premisa de alaturare la Episcopia noastra (independenta sa de Bucuresti), nu mai este prezenta si deci, fiecare misiune sau parohie, va avea libertatea sa decida soarta sa canonica, la Adunarea Generala Extraordinara a ei, daca aceasta se va intampla. Ce incurcatura posibila…
Trebuie sa nu uitam ca Biserica din afara Romaniei, nu este un “simplu transplant din Romania, ci un organism viu, care se adapteaza si se modifica singur”, asa cum a fost mentionat de Arhiepiscopul Nathaniel in “Solia” din Iulie 2003. Da, noi am evoluat diferit de Biserica din Romania si creatiile ei, si aceasta, generatie dupa generatie, cel putin de la al doilea razboi mondial, si astazi noi avem mai multe in comun cu fratii nostri ortodocsi de aici , decat cu fratii nostri romani, de acolo. Acest fapt este foarte clar cu copiii nostri, care au fost nascuti aici si nu se considera ei insisi a fi Romani cu cetatenie Americana, nici chiar Americani de origine Romana, dar dupa cateva generatii, ei sunt simpli, Americani. Acestea sunt realitati istorice, care dovedesc ca daca legam Patria Romania cu Biserica mama, copiii nostri isi vor pierde credinta lor ancestrala. Aceasta este pentru ca, legatura cu Patria este mentinuta , dar acum este inlocuita cu noua Patrie (America) pe perioada cand credinta Ortodoxa nu si-a gasit un nou rol in noua tara, daca asta ramane legata de Romania. Religia noastra devine apoi o credinta etnica, demodata in tara de adoptie, noua Patrie. Singura sansa pe care o avem este sa mentinem credinta noastra vie in copiii nostri si s-o actualizam la societatea in care traim si sa ajutam Biserica noastra sa devina o credinta locala. Deci trecutul nostru este Biserica Ortodoxa Romana, iar prezentul si viitorul nostru, este Biserica Ortodoxa Americana.
Asteptam de la Dumneavostra ajutor in protejarea Bisericii noastre. Nu ne abandonati, ci binecuvintati-ne si ajutati-ne!
Alex. C. Popescu
Montreal, Canada
10 Mai 2008