Author: Alex. C. Popescu
April 10, 2008
Inalt Prea Sfintite Nathaniel,
si Prea Cucernici Parinti din Comisia de Dialog a Episcopiei Ortodoxe Romane din America,
In ultima vreme am citit trei documente, care cer atentia noastra, a tuturor celor iubitori de biserica parintilor nostri. Documentul “DECLARATIA COMUNA” cum si documentul “REFERITOR LA DIALOGUL CU PATRIARHIA ROMANA” se gasesc pe situl web al Episcopiei noastre. Documentul “SCRISOAREA CATRE IPS NICOLAE, DE LA PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI” se gaseste pe situl web al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America care se afla sub Patriarhia Romana. Noi, care am pus pietrele de temelie sau am avut parinti, bunici si strabunici, care au infiintat si au sustinut cu mult sacrificiu aceste Biserici Ortodoxe Romane, de pe acest continent si in intreaga lume, din afara Romaniei, fara ajutorul Guvernului Roman sau al Patriarhiei Romane, avem si noi un cuvant de spus. Mortii nostri se vor scula si vor striga pentru a pastra curata si nepatata biserica si credinta noastra stramoseasca, daca noi nu suntem vrednici sa o facem. Avem datoria sa ne gandim la copiii nostri si sa actualizam religia noastra in contextul social, cultural si politic, in tarile unde suntem, pentru ca in viitor copiii nostri sa impartaseasca si ei aceeasi credinta. Vrand, nevrand si istoria noastra este martora, copiii nostri se vor alipi la tarile unde se nasc si Tara Mama a lor devine Canada, Statele Unite, Franta, etc. Daca religia noastra ramane lipita de Tara Mama Romania, ea va pieri in acest metamorfos de Tara Mama. Preocuparea noastra trebuie sa fie cu ochii spre viitor si nu spre trecut. Deci, viitorul Bisericii noastre este Biserica Ortodoxa Americana si trecutul este Patriarhia Romana. In randurile de mai jos voi analiza cele trei documente si voi justifica aceste opinii, formate timp de o viata, traind aceste drame.
DECLARATIA COMUNA
Am citit “Declaratia Comuna” facuta de reprezentantii Patriarhiei Romane si ai Episcopiei Ortodoxe Romane din America, dupa intalnirile tinute din 25-27 februarie, la Bucuresti. (Acest document nesemnat apare numai pe situl web al Episcopiei noastre chiar daca titlul da de inteles ca este agreat de ambele parti.) Ca delegat la Congresele Episcopiei Ortodoxe Romane din America din ultimii ani si ca membru din Consiliul Episcopesc pana in iulie 2007, am fost martor la discutiile care au finalizat mandatul pentru vizita la Bucuresti a Comisiei de Dialog a Episcopiei noastre. Mandatul dat, era pentru a corija erorile istorice sustinute de Patriarhia Romana timp de aproape 60 de ani, de la al doilea razboi mondial incoace si nimic mai mult. Scrisoarea publica a IPS Nathaniel din anul trecut, unde se spune clar ca Episcopia noastra va ramane in cadrul canonic a “Orthodox Church in America” nu a lasat nici o posibilitate pentru alte discutii, dosarul era inchis. In acest context s’a aprobat vizita Comisiei de Dialog a Episcopiei noastre sa mearga la Bucuresti si sa discute numai despre corijarea erorilor istorice sustinute de Patriarhia Romana de prea mult timp.
Primele sase puncte din “Declaratia Comuna” respecta in mare mandatul dat Comisiei noastre de Dialog, referindu-se la perioada comunista, unde Episcopia noastra a suferit prigoanele comunismului si unde legaturile canonice cu Patriarhia Romana, trebuiau sa fie rupte. Aceasta “Declaratie Comuna” se referea si la perioada post-comunista unde, din 1991, Patriarhia Romana nu mai contesta canonicitatea Episcopiei noastre si chiar ierharii si preotii nostri concelebreaza liturgic impreuna. Acest fapt dovedeste ca, legaturi canonice existau de atunci intre Episcopia noastra si Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America, de fapt intre Biserica Ortodoxa Americana (OCA) si Biserica Ortodoxa Romana (BOR). Daca nu ar exista aceasta acceptare de canonicitate respectiva, slujirea in comun intre cele doua grupuri nu s’ar putea. Deci, santajul cu canonicitatea sau necanonicitatea Episcopiei noastre ar fi trebuit sa se opreasca chiar din 1991, dar este alimentata de cei care vor subjugarea noastra, fie oameni din afara Episcopiei noastre, fie oameni din sanul Episcopiei noastre…
Punctul sapte din “Declaratia Comuna” nu respecta mandatul dat Comisiei noastre de Dialog, prin faptul ca cere, in numele nostru, iertare “pentru tot ceea ce am gresit unii fata de altii”. Cu ce a gresit Episcopia pe toata durata aceasta de aproape 60 de ani? Inainte de a cere iertare, ar fi bine sa stim pentru ce! Altfel iertarea devine banalizata, fara scop si fara importanta, sa nu spun fara sens crestinesc.
Punctul opt din “Declaratia Comuna” nu respecta mandatul dat Comisiei noastre de Dialog prin faptul ca, se referea la dorinta “de realizare a unitatii ortodoxiei romanesti de pe continentul American, in legatura canonica cu Biserica Ortodoxa Romana.” Dorinta aceasta a cui este? Episcopia noastra a afirmat oficial contrariul. Cu ce drept aceasta Comisie spune ca Episcopia noastra doreste sa fie unita cu Patriarhia Romana, cand ea face parte integrala din Biserica Ortodoxa Americana? Comisia de Dialog nu a avut si nu are dreptul de a incalca Statutul si Regulamentul nostru repus la zi chiar in 1994, patru ani dupa 1990…
Aceasta “Declaratie Comuna”, nu se refera la faptul ca in exil Biserica noastra a evoluat diferit de cea din Romania si asta decenii dupa decenii, generatie dupa generatie, ca astazi avem mai mult in comun cu fratii ortodocsi de aici, decat cu fratii romani de acolo, si asta este mai ales evident in copiii nostri, nascuti aici. Este adevarat ca dorul de Tara Mama, este mai tare la imigrantul proaspat si se traduce si in dorul de Biserica Mama, dar aceste doruri sunt trecatoare, fiindca chiar imigrantul proaspat nu pleaca intentionat de la bine ca sa aleaga raul. Dupa doua sau trei generatii, dorul de Tara Mama si de Biserica Mama, devin mai anecdotale si tara de adoptie a imigrantului proaspat devine Tara Mama, iar daca nu este actualizata in contextul de aici, credinta stramoseasca dispare.
Deci, aceste noi generatii, nu se considera romani cu cetatenie americana, dar dupa una sau doua generatii ei se considera americani de origine romana si mai tarziu, dupa cateva generatii, si cu casatorii mixte, simpli americani. Acestea nu sunt teorii, acestea sunt realitati din trecutul nostru care, dupa cinci sau sase generatii, dovedesc ca daca legi Tara Mama de Biserica Mama, copii vor pierde credinta stramoseasca, fiindca legatura cu Tara Mama continua, dar inlocuita acum cu noua Tara Mama, iar credinta ortodoxa nu are un rol in noua tara, daca ramane legata de Romania. In acest context religia noastra devine o credinta etnica, depasita de rost in tara de adoptie, noua Tara Mama. Singura sansa sa mentinem credinta stramoseasca vie in copiii nostri este sa o actualizam in societatea in care ne gasim si sa o ajutam sa devina locala.
Deci, rolul Bisericii Ortodoxe Americane devine critic in salvarea credintei noastre. Putem chiar afirma ca daca nu ar exista acea Biserica Ortodoxa Americana ar fi trebuit sa o creem, si poate chiar asta s’a intamplat acum 40 de ani… Deci, chiar daca Biserica Ortodoxa Americana trece printr’o perioada mai grea, este timpul s’o intarim si nu sa o parasim. Fara ea, vai de credinta copiilor nostri. Si atunci concluzia este ca, cine sustine subordonarea Episcopiei noastre sub Patriarhia Romana nu vrea sa inteleaga aceste realitati istorice traite pe pielea noastra, sau este pus sa nu le inteleaga pentru motive care nu au nimic in comun cu bunastarea Bisericii…
REFERITOR LA DIALOGUL CU PATRIARHIA ROMANA
In scrisoarea din 14 martie, 2008, referitor la dialogul cu Patriarhia Romana, Comisia noastra de Dialog, avea mandatul de a discuta cu Patriarhia Romana “spre a clarifica si cauta o intelegere reciproca a unor chestiuni istorice….” si nu avea nici un mandat de a mai negocia problemele de viitor bisericesc, cu reprezentantii Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America de Nord. Mandatul pentru continuarea acelor discutii NU EXISTA.
De la un mandat pentru a corija erorile istorice sustinute incorect de Patriarhia Romana timp de aproape 60 de ani, ajungem la declaratia ca :“o unire a celor doua eparhii Ortodoxe Romane in America de Nord este dezirabila.” Cine a spus acest lucru si cu ce drept? Ca fiecare membru al Comisiei noastre de Dialog are drept la opinia sa personala este o evidenta, dar este si mai evident ca fara un mandat clar, aceasta Comisie, nu are nici un drept de a afirma dorinta noastra, fara chiar sa o stie, si fara mandatul sa o proclame.
Aceasta Comisie a vorbit in numele nostru fara sa stie pozitia noastra si fara consimtamantul nostru! Acest lucru nu e permis. Aceasta scrisoare din 14 martie, 2008 vorbeste deci de dezirabilitatea unirii celor doua eparhii Ortodoxe Romane in America de Nord, dar nu spune sub care jurisdictie.
Daca este vorba sa ne unim sub Biserica Ortodoxa Americana este una, dar daca este vorba sa ne unim sub Biserica Ortodoxa Romana este alta. Din discutiile trecute se stie ca Arhiepiscopia din America supusa Bucurestiului, NU va intra in Biserica Ortodoxa Americana si deci unire ar insemna SUPUNERE sub Patriarhia Romana. Ce ne facem cu juramantul la Biserica Ortodoxa Americana? Ce fac Ierarhii nostrii care au primit harul de la acea Biserica si fac parte integrala din sinodul ei si chiar din sanul ei? Ce fac Preotii nostri?
Statutul nostru spune clar ca: “Spiritual, Episcopia este sub jurisdictia si autoritatea canonica a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe in America, o Biserica Autocefala cu jurisdictie teritoriala in America de Nord”. Acest mandat de a ne uni sub Patriarhia Romana nu exista si Comisia noastra de Dialog nu ar trebui sa mai functioneze…
SCRISOAREA CATRE IPS NICOLAE, DE LA PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI
Primele doua documente descriu convorbirile care au avut loc cu Patriarhia Romana si se refera si la discutiile cu Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America. La ce se refera aceasta scrisoare oficiala din 11 martie, 2008? Primele doua documente spun una si al treilea document spune alta! Ce sa credem? Vorbim de aceleasi sedinte?
In Declaratia Comuna citam: “Actiunile guvernului comunist de atunci au fost cauza multor suferinte prin care au trecut, atat Episcopia Ortodoxa Romana din America, cat si ierarhii sai de pioasa amintire, Episcopul Policarp si Arhiepiscopul Valerian, marturisitori ai credintei, care au fost persecutati, defaimati si marginalizati.” In scrisoarea din 11 martie citam; “…actiunile guvernului roman comunist de atunci au fost cauza multor suferinte prin care au trecut cele doua Eparhii Ortodoxe Romane din America si ierarhii lor de pioasa amintire: Episcopul Policarp, Episcopul Andrei, Arhiepiscopul Victorin si Arhiepiscopul Valerian, marturisitori ai Ortodoxiei romanesti, care au fost persecutati si marginalizati.” Cele doua Eparhii au suferit? Eparhia care a persecutat este comparata cu cea care a fost persecutata? Suferinta lui Policarp si Valerian se pune pe acelasi picior cu bunastarea lui Andrei si Victorin? S’au mai vazut astfel de cuvinte folosite de cei care au persecutat o tara intreaga timp de 50 de ani…Sau Declaratia Comuna este incorecta sau scrisoarea din 11 martie incearca, cu unelte binecunoscute, sa rescrie istoria.
In Declaratia Comuna citam: “…reprezentantii Patriarhiei Romane si ai Episcopiei Ortodoxe Romane din America isi exprima dorinta sincera de realizare a unitatii ortodoxiei romanesti de pe continentul American, in legatura canonica cu Biserica Ortodoxa Romana.” In scrisoarea din 11 martie citam; “…membrii Sfantului Sinod au luat act…[ca] reprezentantii participanti in Comisia mixta de dialog [au] dorinta sincera…de realizare a unitatii Ortodoxiei romanesti pe continentul american, intr-o Mitropolie autonoma, care sa cuprinda cele doua Eparhii Ortodoxe Romanesti din America, in legatura canonica cu Biserica Ortodoxa Romana.” De fapt, legatura canonica cu Biserica Ortodoxa Romana nu presupune subjugare sub Patriarhia Romana si nici crearea unei Mitropolii sub Patriarhia Romana. Asa se intelege in scrisoarea din 11 martie. Legatura canonica cu Biserica Ortodoxa Romana exista deja intre Patriarhiile si Mitropoliile noastre din ambele parti. Altfel nu am putea concelebra.
In acest sens daca Arhiepiscopia Ortodoxa Romana al lui IPS Nicolae s’ar unii cu Episcopia noastra in cadrul Bisericii Ortodoxe Americane, noi vom continua sa avem legaturi canonice cu Patriarhia Romana. Aceste sunt jocuri de cuvinte…
Crearea unui Exarhat Ortodox Roman in America sub acoperirea canonica a Patriarhiei Romane, separat de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana al lui IPS Nicolae, ZIS AUTONOMA, ridica problema autonomiei si faptul ca cuvantul autonomie nu are nici o valoare in ochii Patriarhiei. Pana acum Arhiepiscopia se lauda de actul ei de autonomie. Acum vedem ce valoare pune Patriarhia in autonomia data de ei. Cand nu le convine ceva la Bucuresti ei vor creea un Exarhat pe teritoriu zis autonom! Noi ne vom chinui sa avem un contract de autonomie si pana la urma nu va avea nici o valoare! Autonomie. Care autonomie? Nu o are nici bietul IPS Nicolae si noua ni se va acorda? Avem nevoie de putina seriozitate!
Acest Exarhat este compus din cativa fosti preoti din ambele Episcopii din America, iar dreptul de a exista este in mana Patriarhiei? Cu ce drept? Cu acelasi drept probabil care justifica o Arhiepiscopie Ortodoxa Romana in America de Nord, adica cu nici un drept, timp ce exista alternative cum suntem noi, aici, o Biserica locala care ofera servicii in limba cuvenita situatiilor…adica Biserica Ortodoxa Americana si Episcopia noastra care face parte din ea.
Scrisoarea din 11 martie are si un continut de santaj eclesiastic. Daca preotii din Exarhatul nou infiintat nu sunt incadrati in Arhiepiscopia lui IPS Nicolae pana in Iulie, 2008, ei vor obtine dreptul de a exista ca atare cu acoperire canonica de la Bucuresti direct. Citam; “…potrivit Statutului sau de organizare si functionare [Biserica Ortodoxa Romana] isi exercita indatorirea sa canonica de a primi sub obladuirea sa pe toti romanii ortodocsi din S.U.A. si Canada, care doresc a restabili comuniunea directa cu Biserica Mama.” Este formidabil ca Statutul sau de organizare si functionare al Bisericii Ortodoxe Romane incalca canoanele Bisericii Ortodoxe prin interpretarile incorecte de teritorialitate, dar iata unde s’a ajuns. (Aceasta o spunea de mult regretatul Pr. Dr. P. Popescu care a utilizat argumentul contrariu cand a justificat si a primit acoperirea canonica temporara dela IPS Nathaniel in 2001 pentru Episcopia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala fondata de IPS Visarion Puiu la Paris in 1948.) Cu ce drept exista Patriarhia Romana in Europa Occidentala, in America, etc? Trebuie sa deschida si Biserica Ortodoxa Americana o Biserica in Bucuresti sa dovedim cat de neserioasa este interpretarea Ruseasca fata de canoanele Bisericii adoptate acum si de Patriarhia Romana?
Deci, aceasta amenintare este adresata IPS Nicolae, subordonatul Patriarhului sau Daniel, dar este o amenintare si pentru noi, daca nu ne grabim sa facem unire sub Bucuresti, adeverind acestea prin faptul ca se vor “…adresa invitatiile cuvenite in acest scop.” Daca nu o facem, sa ne asteptam la aprobarea Exarhatului, care va putea atrage preoti si parohii din Episcopia noastra. Iata santajul pe fata. Iata ce ne asteapta daca cumva ne lasam otravit de ideea sa ne subjugam lor.
URMATOARELE
Lucrul Comisiei noastre de Dialog s’a sfarsit de mai multe ori, dar tot revine si probabil nu din cauza ca este impins de o dorinta generala spre unire sub Bucuresti, ci ca aceasta dorinta este sustinuta de cei care au ce castiga din aceasta miscare in contratimp. Metodele binecunoscute de pe timpurile triste din Romania reapar sub alte chipuri, dar sunt tot cele vechi… Parintii si inaintasii nostrii s’au ferit de ei si din acest motiv mai avem si noi ce mai avem… Noi, cei nascuti aici in libertate, datorita curajul inaintasilor nostri, avem datoria morala sa tinem curata si nepatata Biserica noastra si sa o actualizam pentru ca ea sa faca parte si din viata copiilor si nepotilor nostri care se gasesc aici in Patria lor Mama si nu in Romania, Patria Mama a stramosilor nostri. La fel cu Biserica.
Cei care au plecat din Romania cu gandul de a se stabili in afara Romaniei au de ales daca vor sa mentina credinta stramoseasca vie in copiii lor sau nu. Istoria Romanilor din afara Romaniei este dovada…Deci, daca nu ramanem sa intarim Biserica Ortodoxa Americana, atunci copiii nostrii n’or avea unde sa se duca (Biserica Romana facand parte din istoria lor si nu din prezentul si viitorul lor). Istoria ne’a dovedit ca Biserica Ortodoxa Romana nu are nici un rost aici, ci din contra, subjugare sub ea ar putea insemna tradare la Patria Mama a noastra, adica Statele Unite, Canada, etc. Biserica noastra nu poate deveni platforma politica pentru Departamentul de Afaceri Exterioare, Culturale sau Cultuale ale unei tari streine, ale unei tari care a dovedit in trecut ca nu respecta drepturile omului. Nu! Ca buni americani si canadieni avem nevoie de o Biserica in care putem avea increderea ca nu vom fi manipulati de ierharhi si preoti, pentru motive care nu au nimic de a face cu Biserica. Ierharhia bisericii noastre trebuie sa fie independenta de influente politice straine care ar putea compromite fidelitatea noastra la Patria noastra (acum Statele Unite, Canada, etc.) Cum admit acum si fetele Bisericesti din Romania, Biserica Ortodoxa Romana a fost utilizata ca o unelta a Guvernului Roman in toata perioada comunista. Intrebarea este daca acum, dupa 1990, nu are sa mai fie? Ce garantii credibile avem ca ei o sa respecte o autonomie data noua in viitor? Din contra, scrisoarea din 11 martie dovedeste ca Bucurestiul nu respecta autonomia data.
In plus, este destul de vizibil ca noua conducere bisericeasca, se implica deschis in politica, dand acum libertate preotimii sa intre in politica. Noi, cei din tarile occidentale, suntem crescuti cu separarea intre Stat si Religie, si privim oricare incalcare de acest principiu ca o intruzie in contratimp, istoric depasit, balcanic, in sensul rau al cuvantului, iar dovada ca Biserica care promoveaza aceste pozitii inca nu s’a obisnuit cu schimbarile mult asteptate, care ar fi trebuit sa patrunda cel putin dupa 1990.
De fapt, aceasta problema exista si la Rusi, la Bulgari, la Sarbi, si la Ucraineni, tari unde Ortodoxia este religie de Stat si in care guvernele comuniste s’au folosit de parohiile sub controlul lor din afara frontierele respective sa conduca propaganda lor guvernamentala respectiva. Au avut, si inca au si ei, structuri bisericesti independente de Bisericile lor Mame respective pentru motivele impartasite si de noi. In acest context, noi, cetateni Americani, Canadieni, etc., nu avem dreptul si deci, nu putem sa ne supunem oricarei Biserici de Stat care va fi condusa din tari straine. Aceste Biserici de Stat, subventionate de guverne straine, ar vrea salvarea duhurilor noastre sau ar vrea sa ne controleze? De ce oare? Deci, astfel de structura bisericeasca duce la conflicte de interes politic. Biserica locala independenta este cel mai bun raspuns. Avem exemple in jurul nostru de biserici ortodoxe independente in America de Nord care s’au alipit la Biserica lor Mama respectiva si acum sunt controlate mai mult sau mai putin de departe… Cand este vorba de Rusi, de Bulgari, de Albanej, de Sarbi, sau de Ucraineni sa nu credem minciuna ca toti s’au alipit la Bisericele lor Mame. O parte din unii da, o parte din altii nu, dar toti sunt impartiti in mai multe grupuri, si multi din cei subjugati ar dori sa se intoarca la independenta care au avut-o…dar este prea tarziu? Deci, cel putin la Romani din America de Nord, problema este simpla; suntem sau sub Patriarhia Romana controlata de’acolo, sau suntem in Biserica Ortodoxa Americana controlata aici. Una este o Biserica de Stat (cu alipirile sale ca Arhiepiscopia sa din America sau ca noul Exarhat) si alta o Biserica independenta…
Biserica Ortodoxa Americana este Biserica de aici si problemele ei sunt normale in contextul oricarei organizatii unde oamenii conduc administratia. Dar acestea pot fi corijate, cu sprijinul nostru si nu criticand-o mereu. Altii vor desfiintarea Bisericii noastre americane pentru a putea controla din tari straine parohiile noastre de aici si in acelasi timp, vor sa controleze platformele politice care pot reprezenta aceste parohii, aceias vointa ca in trecut. Ca buni cetateni ai tarilor in care ne gasim, avem obligatia sa nu ne lasam manati de influente politice straine care pot duce chiar la conflict politic intre noua Tara Mama si vechea Tara Mama. Avem obligatia sa ramanem fideli Tarii noastre de adoptie si asta din toate punctele de vedere…Cum am propus la Consiliul Episcopesc din iunie/iulie 2007, este timpul sa deschidem dosarele la tot clerul Episcopiei noastre. Oare “dezirabilitatea” de a ne unii cu Biserica Mama nu vine de la aceleasi persoane care au fost trimise in afara Romaniei sa controleze opinia publica de aici si sa dea raport inapoi in Romania celor care au distrus o Tara timp de aproape 50 de ani? Oare, nu tot ele spun foarte usor: “Iertati-ne!’’, ca apoi sa intre in casa noastra si sa ne demoleze?.. Ar trebui sa stim ceva raspunsuri inainte de a mai ramane cu ei in aceeasi corabie!
Deci, Comisia noastra de Dialog a depasit rolul sau si a discutat despre “dezirabilitatea” unirii si subjugarea sub Bucuresti fara mandatul sa o faca. Aceasta Comisie ar trebui desfiintata si acum pentru ultima data. Intelegem toti ca in situatii deosebite se poate ajunge la astfel de depasiri umane, dar dovada cea mai mare care sustine oprirea acestei Comisii, este scrisoarea din 11 martie, 2008. Acest document caracterizeaza viitorul nostru, daca alegem drumul spre Bucuresti. Autonomie? Care Autonomie cand cuvantul dat este luat, si asta chiar fara nici o justificare acceptabila. Duplicitatea dovedita in acea scrisoare este elocventa. Ce valoare are cuvantul Bucurestiului cand nu putem sa intelegem chiar ce s’a intamplat intr’o zi, intr’o sedinta? Vorbim impreuna si unul intelege una, si altul alta; unul vorbeste, dar nu asculta, sau vice versa; acolo unde valoarea cuvantului dat este zero, numai acolo gasesti astfel de anomalii! PARINTII SI BUNICII NOSTRI AU PARASIT ACEL LOC SI EI NU NE LASA SA MERGEM ACOLO!
Comisia noastra a incercat si nu s’a putut. Comisia noastra a lucrat onorabil si corect, chiar daca este adevarat ca si-a depasit mandatul. In schimb, Comisia noastra a fost mintita. Comisia noastra a fost tradata. In cel mai bun caz, daca s’ar continua discutii cu ei, Comisia noastra poate ar putea negocia un document de autonomie cu ei, dar acum la ce folos? Scrisoarea din 11 martie, 2008 a dovedit ca nici Autonomia Arhiepiscopiei Romane nu este respectata de Patriarhia Romana. La ce sa ne asteptam noi? Deci, Comisia noastra nu are ce mai discuta nici cu reprezentantii Arhiepiscopiei, nici cu reprezentantii Patriarhiei Romane, despre o eventuala unire sub Bucuresti.
In plus, Comisia noastra nu mai are dreptul moral sa prezinte orice fel de propunere pentru a subjuga Episcopia noastra sub Patriarhia Romana si sa ne rupem de Biserica Ortodoxa Americana, mai ales acum dupa ce a fost mintita si tratata in felul dizgratios de umilitor si acestea in numele nostru. Ca oameni onorabili care au fost tradati, cel mai bun lucru este ca IPS Nathaniel sa desfiinteze aceasta Comisie creata de IPS Sa, sau ca fiecare membru sa demisioneze inaintea oricarei alte intalniri. In acest context, Comisia noastra nu ar trebui sa aiba nici o propunere sa prezinte Congresului nostru din 2008. Ea nu are nici un drept moral de a supune la vot spre aprobare la Congres, Declaratia Comuna care insasi infrange Statutul Episcopiei noastre. Cum poate aceasta Comisie sa prezinte spre vot o propunere de subjugare sub Patriarhia Romana, cand nu putem avea increderea ca se va respecta oricare angajament de Autonomie pe care-l vom intocmi? De fapt, avem acum dovada ca nu se va respecta nici un contract de autonomie, daca nu’i convine ceva Bucurestiului. In acest context, la Congresul nostru din vara 2008, fostul secretar al Comisiei ar trebui sa dea un raport explicand tuturor de ce NU SE POT continua discutiile cu Arhiepiscopia si cu Patriarhia Romana in sensul unirii si subjugarii sub Bucuresti. Fostul secretar sa ne spuna cum au fost mintiti si umiliti reprezentantii nostri, ca sa nu mai cadem in aceeasi capcana in viitor.
In final, IPS Nathaniel ar trebui sa repete oferta facuta anul trecut, unde a oferit tot clerului libertatea sa plece din Episcopia noastra, sau sa ramana in ea si in Biserica Ortodoxa Americana. Exista alternativa din anii ’50 incoace, acum numita Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America de Nord sub Patriarhia Romana si probabil va exista si un Exarhat Ortodox Roman pentru America de Nord, tot sub Patriarhia Romana. Daca cineva vrea sa paraseasca Episcopia noastra si Biserica Ortodoxa Americana, sa o faca; are si de ales unde sa se duca.
Noi, ca fii ai acestei Biserici de aici, am promis parintilor nostri, a celor care au plecat la Domnul sau a celor care mai sunt cu noi, ca nu o vom parasi si instraina, ca nu o vom lasa prada celor care prin cuvinte usoare (de iertare nesincere pentru trecut) vor putea capata munca, sacrificiile si chiar vietile date pentru adevar, dreptatea, curatenia, si pastrarea sfinteniei acestor lacasuri. Cum putem sa lasam aceste lacase sfinte in mana celor care desigur le vor transforma in platforme politice unor guverne straine. Noi avem raspunderea sa oprim oricare actiune de genul acesta si sa pregatim aceasta Biserica copiilor nostri, nascuti aici. Datoria noastra morala este deci clara! Noi trebuie sa contribuim la construirea Bisericii locale condusa aici si nu din alt loc, mentinand Episcopia noastra independenta total de Patriarhia Romana si ramanand fideli fii ai Bisericii Ortodoxe Americane!
Alex. C. Popescu
Montreal, Canada
10 Aprilie 2008