Author: Alex. Nemoianu
October 10, 2008
In Septmbrie 2008, ca in fiecare an, Departamentul de Stat al Statelor Unite a dat publicitatii, “Raportul privind libertatea religioasa in lume”. Acesta este un raport foarte temeinic care analizeaza manifestarile de credinta si libertatea lor de manifestare, in toate implicatiile lor, in intreaga lume. Fiecarei tari a lumii ii este rezervat un capitol de analiza pertinenta si din punctul de vedere al Statelor Unite, al intelegerii lor, a rostului credintei si implicatilor sale.
Fiecarei tari a lumii ii este rezervat un capitol de analiza pertinenta si din punctul de vedere al Statelor Unite, al intelegerii lor, a rostului credintei si implicatilor sale. Deci acest “raport” infatiseaza modul in care Statele Unite apreciaza, sau nu, manifestarea libertatii de credinta in tarile lumii. Un capitol este dedicat si Romaniei.
In general raportul aprecieaza ca in Romania libertatea de credinta este respectata, mai ales din perspectiva istorica care nu este de loc laudabila. In acelasi timp “raportul” gaseste, dupa parerea si in opinia mea, pe buna dreptate, numeroase lipsuri. Aceste lipsuri privesc mai cu seama Patriarhia Ortodoxa Romana. In primul rand este mentionat in raport ca Patriarhia Ortodoxa Romana, la douazeci de ani de la eliberarea de comunism, inca nu a intrat intr-un dialog deschis cu acele confesiuni care au avut de suferit sub communism, si in special cu Greco-Catolicii. Este mentionat, acut si deschis, imprejurarea ca Patriarhia Romana inca refuza sa isi asume sincer vina si vinile, materiale si spirituale, fata de aceasta confesiune oprimata. In plus, sunt amintite abuzuri constant comise de catre ierarhi ai Patriarhiei Ortodoxe Romane impotriva altor confesiuni, mai ales neo-protestante. Raportul are meritul de a stabili cauza acestei triste situatii in care se complace Patriarhia Ortodoxa Romana. Aceasta cauza este sistemica si este definita de raport ca fiind, “relatia speciala” dintre Statul Roman si Patriarhia Ortodoxa, faptul ca in esenta Patriarhia Ortodoxa Romana este o, “Biserica de Stat”. Faptul ca un raport al Departamentului de Stat al SUA suprinde acest lucru are implicatii colosale.
In esenta, Patriarhia Ortodoxa Romana, fiind subventionata si sprijinita de Statul Roman, este subordonata acestuia si ierarhii Patriarhiei sunt tratati ca si functionari ai Statului. Patriarhia nu poate promova decat interesele Statului Roman care, pot fi, “pro-americane” sau violent anti- americane, asa cum au fost din anii1940 si pana in 1989. Nu exista nici o garantie ca in viitor Statul Roman si implicit Patriarhia, nu se vor intoarce la o asemenea politica. Imprejurarea ca in Romania, clasa politica a ajuns sa fie o “cleptocratie” si sa promoveze o coruptie endemica, evident, nu meneste a bine. Subordonarea Patriarhiei catre Stat este un lucru rau dar, va fi decizia Poporului Roman daca ea (subordonarea) trebuie sa continue sau nu. Trebuie deasemenea retinut ca nimic din cele spuse mai sus, sau in continuare, repet nimic, nu reprezinta referire critica la Credinta sau Biserica Ortodoxa. Referirile critice sunt doar despre o seama dintre slujitorii Patriarhiei Ortodoxe Romane de azi care se dovedesc nevrednici si la politica administrativa impusa de acesti oameni. Cei care in mod deliberat aleg sa isi “ingroape capul in nisip”, refuza sa vada realitatea, si persista in a promova interesele unei clici politice si ecleziastice din Romania … sunt, in opinia mea, … orbi la semnele vremii … in fata adevarului.
Oricum, in conditiile mentionate de Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite, … , o eventuala “unire” (subordonare) canonica a entitatilor Ortodoxe Romano-Americana cu Patriarhia Ortodoxa Romana ar fi, dupa parerea mea, inoportuna si ar reprezenta o catastrofala greseala istorica.
Alexandru Nemoianu
10 Octombrie, 2008