May 4, 2008
Pe pagina de web a Arhiepicopiei Romane Misionare din America, entitate adusa in existenta in anii 50 ca “alternativa” si mijloc de promovare al intereselor regimului bolsevic din Romania; dupa cunoscuta tactica a intemeierii de organizatii paralele, a aparut o scrisoare adresata de catre Patriarhul Daniel al Patriarhiei Romane catre Arhiepiscopul Nicolae al pomenitei entitati. Acea scrisoare, datata in 11 Martie, 2008, dovedeste cateva lucruri.
Scrisoarea este de o agresivitate si brutalitate care uluieste si care, de catre majoritatea oamenilor, ar fi socotita jignitoare.Aceiasi scrisoare, prin forma si spirit, arata ca “autonomia deplina” fagaduita pomenitei entitati este strict apa de ploaie. Iar aceasta imprejurare ar trebui sa fie semnal de alarma pentru oricine ar contempla soliditatea unor “fagaduinte” date de catre zisa Patriarhie in prezent sau in viitor.
Scrisoarea este emisa dupa incheierea unui dialog cu o comisie a Episcopiei de la “Vatra”. (Acel dialog s-a incheiat printr-un “comunicat comun” cu continut controversat. Semnarea acelui “comunicat” ridica, intre altele, dupa parerea mea, serioase semne de intrebare privind competenta profesionala a “comisiei ” de dialog a Episcopiei “Vatra”.)
Aceiasi scrisoare (a Patriarhiei Romane) arata, dupa parerea si in opinia mea, ca in dialogul ce il poarta, Patriarhia se afla in flagranta rea credinta. Este usor de dovedit acest lucru.
In urma cu cateva luni cateva persoane au alcatuit un “exarhat”(!?) ortodox roman in Lumea Noua. Acele persoane au cerut Patriarhiei sa le admita sub “ascultarea” ei. Ca a recunoaste o noua “jurisdictie”, in conditiile in care una, sub ascultarea Patriarhiei, exista avand, cel putin teoretic “, misiunea” de a griji de ortodocsi romani din Lumea Noua (acea entitate “misionara” de care pomeneam) ar fi un oximoron, o contradictie in sine si de sine, pentru Patriarhie este limpede. La fel de limpede este faptul ca trambitata preocupare pentru “unirea” Romanilor este tot apa de ploaie si sfruntat oportunism circumstantial pentru Patriarhia Romana si conducatorii ei de azi. Dar faptul ca aceasta “optiune”, cea de a “recunoaste” exarhatul pomenit, este pastrata, dovedeste ca Patriarhia negociaza, repet dupa parerea mea, in flagranta rea credinta, la limita rusinoasa a santajului.
Sa continui un dialog in aceste imprejurari este pierdere de vreme si de bani.
Alexandru Nemoianu
4 Mai, 2008.